Andante sostenuto

Iarna s-a întors pentru mine într-o ultimă zvâcnire: ninsoare cu gust de miere, brăduţul rămas împodobit la casă, bătăi cu zăpadă, pomi de poveste şi seri cufundate în parfum de frezii.

Doi ani de când tati nu mai e cu noi. Şi dacă n-aş crede cu tărie că într-o bună zi ne vom revedea, dorul ar fi aşa de greu de îndurat!

Program desfăşurat pe coală A4 landscape. Atâta grijă să mă ocup cu cât mai multe încât nu mai aveam timp să mă întâlnesc cu mine. Planuri plăcute şi reconfortante. Am ştiut de când am vorbit la telefon cu instructorul că va fi un loc potrivit pentru mine.

Cum vă numiţi?

Bucur.

Era clar. Până şi numele te îndemna la allegria, veselia, viva la vida loca . Încă una dintre dorinţele de anul trecut bifate pe listă. Echipament lejer şi zâmbetul tâmp din dotare. Doar că la un moment dat ai nevoie şi de partener iar fetele mai ,,vechi" pe-acolo îşi arogă dreptul de a se păstra fete iar noi cele mai proaspete să fim baieţi . Iar după ce s-au făcut perechile şi s-au epuizat în două secunde băieţii, se prezintă în faţa mea o domnişoară proclamând: Tu eşti băiatul! Nu era o noutate pentru mine. Am luat-o de-o aripă şi i-am spus să mă urmeze. Că doar eu conduceam. Numai că nici ca fată nu ştia să se descurce. Şi mi-a demonstrat-o instructoarea care văzându-ne cum ne împleticeam/poticneam, a venit să danseze ea cu mine pentru exemplificare. Firesc, lejer, fără indicaţii. Iar partenera mea mai are şi tupeul să îmi spună după :
Eu nu mai vin de data viitoare.

De ce ?

Mă plictisesc.

Păi drăguţa, ce te aşteptai să găseşti aici? Carnavalul de la Rio? Latino lovers? Şi la starea de bine mai contribui şi tu că doar nu erai la circ şi trebuia să te amuze cineva. Ei, sunt rea, ştiu, dar putea măcar să înveţe câteva mişcări. Şi mai e o fetiţă, bosumflici, serioasă, prea atentă la paşi căreia instructoarea i-a amintit (ei şi celor care uitaseră de fapt de ce veniseră) că rostul dansului e să îţi transmită voioşie nu să te încrunte.

Aerobicul a fost o altă provocare. Şi dacă reuşeşti să treci peste pragul când simţi că îţi va plezni inima şi te vei sfârşi pe-o saltea sub privirile consternate ale colegelor de ,,suferinţă", atunci sunt şanse să te atragă şi să îţi doreşti să revii-ţinând cont şi de motivaţia de a-ţi menţine trupul într-o formă bună .

8 martie ne-a întâmpinat cu un party cu bufet suedez, punch şi vreo 3 păsări Flamingo dănţuitoare. Sper ca refuzul meu de a merge să nu fie luat drept sfidare mai ales că era cadou din partea firmei . Am dat skip. Afara ningea viscolit, asezonat cu lalele albe şi măr verde.

Am lăsat blogul să se odihnească iar eu îmi continui activităţile în care de bună voie şi nesilită de nimeni m-am implicat. Martie îşi deapănă zilele. Încet şi cu grijă.