joi, 3 aprilie 2008

Prima incercare


Ajung mai devreme si ma asez pe un scaun in fata usii . Nu mi-a placut niciodata sa astept . Sunt o persoana energica si ma gandesc ca in timpul pierdut as fi putut face altceva.
Dintr-o alta incapere se aude vocea unei fetite facand vocalize apoi interpretand un cantec al lui Celine Dion. Parintii o asteapta cuminti pe banca langa mine. Am emotii.


Privesc pe fereastra porumbeii care se odihnesc pe streasina . Oare in ce an a fost construit Palatul ? Cu un etaj mai jos se afla studioul , locul de unde am plecat cu o diploma de actorie.Acum am mai urcat un etaj.
Miroase a vechi . Nici nu mi-as dori altfel .Nu mi-ar placea sa studiez intr-un loc cu mobilier de ultimul tip .Imi amintesc de sala de lectura de la parter unde ma duceam cu atata drag .Unde mai sunt vremurile alea ? Am emotii.

O doamna se gandeste sa aprinda un bec .Ma uit la condurii mei negrii pe care mi i-au admirat chiar si barbatii in ultima vreme (am spus ca am o obsesie pentru incaltaminte?). Mai fac o tura de coridor.Mi-am luat caiet de muzica , pix, creioane -caci nu stiu cu ce se scrie pe portativ.Am emotii.

Se aude un scartait de usa . Un copil iese din incapere insotit de mama lui .Poate trebuia la varsta mea sa vin cu copilul...Sper sa nu mai dau nas in nas cu multi .
Ma asez pe scaun .Parca acolo imi era locul . Ea iese putin si ma indruma sa ma uit in lipsa ei pe o carticica in limba engleza cu portative. Aha, deci muzica si limba straina.Buuun .
Revine si primul lucru pe care il face e sa-mi scrie pe caiet notele muzicale.

Inainte de aceasta lectie imi petrecusem seara de sambata luand lectii online si stiam ce este cheia sol si cheia fa, do central , bemol si diez si alte cateva .Ea insa nu mi-a spus foarte multe .

Dupa ce am descifrat notele de pe portativ ,am inceput sa apas clapele .Un do , un re , un mi si sa fac cateve exercitii de pe primele pagini.
Profa mea fuma la geam .M-am gandit ca probabil n-o intereseaza prea mult dar de fapt ea statea cu urechea ciulita la ce cantam eu .Si intr-un fel a fost mai bine pentru ca daca ar fi stat langa mine clar m-ar fi intimidat .

Apoi ,pentru ca prinsesem curaj o intreb daca n-as putea sa invat notele dintr-un cantec pe dinafara si sa scriu pe clape notele ca sa le nimeresc mai repede :P.
Raspunsul a fost promt: NU . Mi-a explicat ca trebuie sa stim cum sa citim o partitura ,sa ne formam o atentie distributiva si sa ne descurcam si cand va trebui sa cantam in cele doua chei simultan -mai pe romaneste cand trebuie sa apesi in acelasi timp o clapa cu mana stanga si una cu mana dreapta.

Am purces la interpretarea primului cantecel de leagan .
Hm, cred ca ar fi adormit copilul cu nervi pana mi-a iesit mie melodia. Era mai greu pentru ca erau note care trebuiau cantate si cu cealalta mana si trebuia sa fiu foarte atenta la portativ. Dar ma ambitionam si o luam de la capat.Si cand era mai frumos, imi jucau clapele in ochi si nu mai gaseam do-ul central :p.
Lectia nu a durat decat maxim 30 minute. Zicea ea ca nu trebuie sa ma aglomereze cu informatie multa de la inceput . Ca asa o fi sau ca era satula pe ziua aceea de pian ,nu stiu .Dar mie mi-a placut . Si o sa urmeze si lectia numarul 2.

Am ca tema sa invat pozitionarea notelor pe partitura.
Urmatorul pas al meu : achizitionarea cartii MICA METODA DE PIAN .
Nu-mi cumpar pian pana cand nu sunt sigura ca se prinde ceva de mine si ca intr-adevar este ceea ce-mi doresc .
Mami era acasa cand m-am intors si ma astepta nerabdatoare ca in anii de scoala .Si s-a bucurat cu mine.

P.S. Au mai fost persoane care au zambit ironic cand au auzit ca m-am apucat de lectii de pian.Cum ar fi oare sa ma comport si eu la fel cand aud de preocuparile lor? Dar n-o fac.

16 comentarii:

Liz spunea...

eu am avut in casa in care am crescut un pian... vechi... nu canta nimeni la el... nimeni nu are talente artistice in familie... l-a vandut bunica unor romi muzicanti pentru piese... ce gol e holul ala si acum fara el..
Anyway... felicitari... trebuie sa fii mandra de tine...
Ai tranformat o fraza a tuturor "mi-ar fi placut sa stiu sa..." in vreau si-am sa stiu! Pentru ca iau lectii!!

Oana Anca spunea...

Felicitari! Pentru entuziasm si pentru inceput. Multa perseverenta si rabdare iti doresc!

Corina Rediş spunea...

Ma bucur tare mult si sunt madra de tine! Sa stii ca oamenii care ajung sa se apuce de muzica mai tarziu, din pasiune, au motivatie mult mai puternica, si este mai probabil sa reuseasca decat cei care au fost obligati de mici!

Sabin Pautza, un mare compozitor pe care am avut sansa sa il am ca profesor, ne-a povestit cum in SUA facea ore de pian cu o batranica! Era atat de ambitioasa si pasionata! Si atat de madra cand o intrebau prietenele: "Auzi, cine canta la pian la tine, ca am auzit muzica?", iar ea raspundea apasat: "EU!"

Draga Anielle, iti doresc multa rabdare si perseverenta, si te sfatuiesc (daca imi permiti) sa iti gasesti intotdeauna si cate o piesa pe care sa o faci singura, din placere, pe langa cele de la ora, ca sa nu uiti cat iti place pianul!

PS: Eu tocmai incerc sa imi vand pianina... :P

elena spunea...

:) Ti-am spus vreodata cat te admir? Abia astept sa aud prima piesa cantata de tine! >:D<

spera spunea...

Dacă nu găseşti metoda de pian, am una în format electronic şi îţi pot trimite. Pe mail nu ştiu dacă se poate, dar prin poştă, la post restant, îţi pot trimite un cd. Că tot n-am mai primit răspuns despre "Le Dortoir"...Multă inspiraţie!

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Eddie, promit sa invat sa interpretez aceasta piesa ;).Ma bucur ca ma sustii.

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Liz, multumesc.Incep sa transform un vis in realitate si sunt tare entuziasmata. Nu stiu de ce am asteptat atat ...

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Oana, multumita tie m-am dus in acea zi sa ma inscriu la cursuri .Pentru ca m-ai convins ca nu e prea tarziu sa incerc. Cred ca o sa mai am nevoie de incurajari pe parcurs. Simt totusi ca o sa fii alaturi de mine :).

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Corinne, si eu ma gandeam la acelasi lucru: cum sa nu reusesc daca imi doresc atat de mult?
Povestioara cu batranica m-a impresionat .Mie mi-a spus profesoara mea ca face cursuri cu un baietel si bunicul lui:).
Cred ca e nevoie de multa rabdare si mult exercitiu si sper sa rezist.Iti multumesc pentru sfat si m-as bucura sa ma mai indrumi .

PS. Eu vreau sa-mi cumpar o pianina dar peste vreo luna-doua cand o sa mai prind cate ceva.

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Elena, nu mi-ai spus si nici nu-i bine sa-mi spui .Nu ca mi s-ar urca la cap, Doamne fereste ci pentru ca o sa stau pe urma cu teama sa nu dezamagesc (parca ti-am mai zis asta ?).
Anyway, eu am facut primul pas. Astept sa-l faci si tu si sa te apuci de cursurile de arta fotografica .O sa fim colege ;).

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Spera ,in micul nostru Ploiesti nu a fost de gasit cartea . Mi-a promis cineva din Bucuresti ca o s-o caute la magazinul Muzica .Daca nu , o sa apelez la tine , la celalalt capat al tarii. E un sentiment placut sa stii ca cineva de departe vrea sa te ajute .Multumesc.

Despre ,,Le Dortoir " nu am mai gasit nici eu mare lucru.Nu-i vorba ca nici n-am avut prea mult timp sa caut . Il voi gasi intr-o zi :).

Corina Rediş spunea...

Draga mea Anielle,

Daca MICA METODA DE PIAN pe care o cauti este cea a lui Cernovodeanu, te rog sa imi permiti sa ti-o trimit pe a mea, am folosit-o si eu cand am inceput studiul pianului. E mai veche, dar e plina de dragoste pentru muzica, ambitie si garanteaza reusita! :) Trimite-mi te rog adresa ta pe toujours_corinne@yahoo.fr

Mihai spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Tzuca Bufnitzuca spunea...

Corinne,
Imi cer scuze ca raspund atat de tarziu.Da,cartea era cea a Mariei Cernovodeanu si o prietena buna din Bucuresti mi-a adus-o la cateva zile dupa ce o anuntasem ca o caut(ar fi venit ea mult mai devreme daca n-ar fi impiedicat-o Summit-ul).
M-am apucat deja de exersat.

P.S.Sper ca ai primit mesajul pe care l-am trimis saptamana trecuta pe adresa ta de yahoo.In graba dar din suflet:).

Anonim spunea...

Draga mea Anielle,
constat acum , cand am intrat pe blogul tau, ca niciodata nimeni nu e singur, doar ca trebuie sa se uite in jur.si eu am dorinta asta ascunsa de a invata sa cant la pian si sper sa o fac odata cu baiatul meu care are 8 ani, eu 32...felicitari! stii povestea cu broscutele? ..cea care era surda si nu a auzit descurajarile celorlalti a fost singura care a reusit...
felicitari pentru ca iti urmezi visele!voi incerca sa fac la fel.
te-as ruga chiar daca poti sa ne dai un sfat , o indrumare..de unde sa incepem?
p.s. sunt tot din ploiesti!

Tzuca Bufnitzuca spunea...

Draga Meea ,bine ai venit.
Sa stii ca motivul pentru care eu am continuat sa tin acest jurnal on line a fost acelasi pe care l-ai spus si tu : am descoperit ca mai sunt si alte persoane care , ca si mine trec prin diverse stari si astfel nu m-am mai simtit singura .
Eu renuntasem sa ma mai gandesc ca pot invata sa cant la pian la 30 ani iar indemnul de a nu renunta la visul meu a venit de la o prietena virtuala .In aceeasi zi am dat fuga si m-am inscris la cursuri.

Sfatul meu (dupa cum am scris si in postul in care am povestit cu de-amanuntul prima lectie) este sa mergi impreuna cu baietelul tau mai intai la Palatul Culturii si sa luati cateva lectii . Atunci o sa-ti dai seama daca este intr-adevar ceea ce iti doresti .Apoi ti-as recomanda sa cumperi ,,Mica metoda de pian " (daca nu o gasesti ti-o pot imprumuta eu sa o copiezi) .Pasul urmator este cel mai costisitor : cumpararea unui instrument. Crede-ma , oricat de receptiva ai fi la ore, tot trebuie sa repeti si acasa pentru a te deprinde sa folosesti digitatia corecta ,sa canti in ambele chei simultan, sa recunosti cu usurinta notele si astea nu le poti face decat exersand(eu imi desenasem la inceput cheia sol pe o foaie A4 si o lipisem pe perete crezand ca astfel o sa imi aduc aminte mai repede pozitionarea notelor. Nu m-a ajutat la nimic!)

Orele de pian costa 60RON/luna ,se merge o data pe saptamana iar o lectie dureaza de fapt cam o jumatate de ora (binenteles ca te poti duce mai des dar ar costa mai mult).
Eu am mai scris asa cate ceva din ce am invatat in cele 4 luni sub tag-ul ,,un nou capitol ". Te anunt ca nu e deloc usor dar e frumos si merita tot efortul.

Iti doresc sa ai multa rabdare si astept vesti de la tine .Hai sa vedem cine invata mai repede : mami sau ala mic?:)

P.S. Eram aseara intr-o stare nu prea grozava.Am dat jos husa de pe pian si m-am apucat sa cant. Nu pot exprima senzatia de bine si linistire pe care mi-o ofereau sunetele ,mai ales ca eu eram ,,faptasa ".