Pain(t)

Am simtit nevoia de a ma exterioriza intr-un fel. De a plamadi ceva frumos. Nu-mi gaseam linistea, ma sacaia ideea de a crea.

Duminica seara mi-am cumparat de la Carefoure vopsele, pensule si bloc de desen. Nu scria nimic pe culori. Asa ca atunci cand am vrut sa le inmoi in apa nu s-a prins de ele. Mi-am dat seama ca sunt vopsele de ulei. Voiam initial sa pictez pietre insa nu aveam niciun bolovan prin casa . Ha ha. Ras amar.

Am incercat pe-o sticla. Talent lipsa. Manjeala pe degete. Le-am strans frumos si le-am depozitat in camera cu proaspat creatul locsor de lectura.

B. a ras de mine, A zis ca la varsta asta ar fi trebuit sa picteze copilul, nu eu. Si daca nu am copil, o fac eu. De unde sa iau copilul?

Mi-a raspuns pe muteste printr-o privire complice, cu subinteles.


Later edit(citit la dl Cochinescu):
Flowerin Flow: Oare arta este doar un simulacru menit să salveze realitatea prin ascunderea simulării acesteia?
Raspunsul meu: Genomul uman contine cu certitudine arta, ca o conditie sine qua non a existentei fiintei umane. Cu mai bine de 500 de ani i.Hr. Pythagoras vorbea despre muzica sferelor. Arta contine in ea un cod care face legatura intre armonia universala si cea umana, ca un fel de antena de televizor fara de care chiar si cel mai performant display nu ar reda decat mii si mii de paraziti sub forma de "purici". Arta nu este o forma de implinire sau de realizare a omului, nu este nici un pariu de etalare a vreunui talent. Arta vine din stele (la propriu) pentru a da o mana de ajutor evolutiei fiintei umane in ansamblul ei. De la primele oale de ceramica sau statuete, pana la metafora lui Aristotel si-apoi pana in zilele noastre, arta nu face altceva decat sa releve frumusetea interioara a omului, echilibrul lui universal. Si, repet, sa il construiasca armonios (pe cat e cu putinta), continuu.