De-as avea o suma fabuloasa

De-as avea o suma fabuloasa

Mi-as lua o mie de calesti

Inhamand la fiecare, sase

Dragi femei cu sani dumnezeiesti



Si-as porni bezmetic la plimbare

Hatuind voios coapsele mari

Sfichiuite, ca din intamplare,

Cu biciusca-mi fina de marar.



Si-as umbla prin burguri mai tot anul

Ca sa-mi vada lumea echipajul,

Iar pe capra,-n spate, blond, motanul

Mi-ar pazi onoarea si bagajul



Cu-n rubin in dinti si trei pistoale

Doldora de gloante la centura.

Si cand inspumate, albe, goale,

Ele mestecand zabala-n gura,



Ar izbi nervoase cu piciorul,

Lin oprit alaturi de fantana

Eu le-as adapa cu binisorul

Si le-as da sa pape melci din mana,



Si le-as pune oje moi pe unghii

Si in coame tragic centrifuge

Izuri iuti ce-ar rascoli rarunchii

Gloatei desmatate care muge.



Si-as pleca din nou cu spita roasa

De zefiri prin vechile povesti.

De-as avea o suma fabuloasa

Mi-as lua o mie de calesti!





Din Emil Brumaru, Opera poetica, volumul II, Editura Cartier 2005