Se afișează postările cu eticheta august. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta august. Afișați toate postările

marți, 23 septembrie 2025

Conditional -optativ


Azi a nins. Si mi-as fi dorit sa-mi incalzesti mainile intr-ale tale si sa rad un pic strident. Dar cui ii pasa ? Tie iti place ca-i rasul meu. Si am fi stat la caldura in timp ce tu ai fi pregatit un ceai in care ai fi stors o intreaga lamaie ,dar mie mi-ar fi placut pentru ca era facut de tine si n-as fi indraznit sa te supar spunandu-ti ca i-ar mai trebui putin zahar. Apoi te-ai fi intins pe canapea iar eu as fi ales partiturile cantecelelor scurte pe care le-am tot repetat si care-mi ies cu doar cateva greseli . Si pentru ca n-am apucat sa cant de Craciun ,,Silent night ", tu m-ai fi indemnat sa il cant acum . Si ai fi inganat asa , cu ochii inchisi si zambetul pe buze ca esti un norocos si te-ai fi intrebat cator barbati le canta iubita la pian? Si-am fi gatit apoi impreuna -tu bucatarul sef si eu ajutorul , si am fi luat cina la masa mare de 12 persoane ca in filme si ti-as fi cerut sarea pe care ai fi dat-o ca pe ghetus , si as fi aprins lumanarelelor verzi cu miros de mar . Si-as fi scos pentru noi paharele cu picior inalt pentru sampania pe care mai mult am fi varsat-o pe jos din neatentie sau de prea multa veselie si m-as fi simtit cea mai frumoasa femeie din lume sub privirile tale.
As fi putut sa ma bucur de iarna cu tine ...

luni, 5 ianuarie 2009

Zapezi si flacari


Zăpezi şi flăcări


Tăcere de arbori din sticlă, senină,

seve oprite în lungă uimire,

urşi adormiţi după cină,

vânt înalt ca o fată subţire,


poteci bântuite de-un gând,

puhoaie în alb îngheţate,

vulpi de ger, respingând

chemarea puştilor înclinate,


aer rece, ca o pânză de in,

din care ciutele îşi fac broboadă,

izvor de piatră unde cerbii vin

lăsând podoaba frunţilor să cadă,


corbi clocindu-şi ouăle de ger,

aşteptând solemn minunea facerii,

corni severi, în trunchiul de fier

pregătind roşul pentru zilele coacerii,


stele vuind peste frunte, făcând-o

zvelt castel, strălucind de idei,

şi-n sângele meu, tu, flămândo,

cea mai femeie dintre femei


zăpezi şi flăcări, vuiet în noi,

într-o îmbrăţişare nefirească

amândoi

în pădurea de sticlă, zeiască.


Poezie culeasă din Efigiile naturii, Antologia pastelului românesc, Editura Minerva, 1971

 

vineri, 5 decembrie 2008

Cantec de dragoste

Cum să-mi împiedec sufletul

să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întunerec,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i?


Rainer Maria Rilke

joi, 27 noiembrie 2008

Am legat...

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde

Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat

Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.

Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi,
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.

Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

Marin Sorescu


duminică, 16 noiembrie 2008

Anotimpul umbrelor

Cădem în vorbe, goi făr-de veşminte.
În rîpa lor ne prăbuşim făptura.
Pe povîrnişul frazei daţi de-a dura
cădem în piscuri albe de cuvinte.

Cădem în vorba dragoste, ca-n zgura
rămasă după mari incendii sfinte,
ne prăvălim ca-n funduri de morminte
în cîte-o şoaptă ce ne arde gura.

Cădem, cum pică lacrima pe faţă,
în putreda cuvintelor plămadă:
silaba vis ori îngăimarea viaţă…

Cădem în vorbe ca-ntr-un vîrf de spadă
sau ca-n spărtura unui bloc de gheaţă,
ca-n tot ce-i scris nălucilor să cadă.

Radu Gyr

luni, 10 noiembrie 2008

When I fall in love ...



Nat King Cole

When I fall in love
It will be forever
Or I'll never fall in love

In a restless world

Like this is
Love is ended before it's begun
And too many
Moonlight kisses
Seem to cool in the warmth of the sun

When I give my heart
It will be completely
Or I'll never give my heart

And the moment that I can feel that you feel that way too
Is when I fall in love
with you

duminică, 26 octombrie 2008

Sambata



ATB- Black nights

Black night, white lights Your eyes amplify
Like a heartbeat
On the downbeat lover
Black night, white lights
On the B-side
I found what I was after
Black night white lights
You're so crazy nice
Like a small town
Filled with skyscrapers
Black night white lights
So divine
Take me downtown be my saviour


And the whole world is you
On this black night
You make everything come true
Under white lights.

You're on my radar
On my radar
With your designer love
Before things get much crazier
There's something you should know
You're on my radar
On my radar
With your designer love
Sometimes when I watch you sleep
I think I made you up
You're on my radar tonight


Black night, white lights
Your hand is locked in mine
Like a chain link
Sealing the exit
Black night, white lights
R.G.B.Y. this photo says I'm taken

miercuri, 15 octombrie 2008

,,Daca cineva nu te iubeste asa cum ai vrea tu , nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul".

Dar la ce bun???

vineri, 10 octombrie 2008

Daca viata e un cantec, azi suna trist

Se prăbuşesc peste noi castele de nisip construite pe umbra
unor fluturi ucişi cu sânge rece,
azi noapte ne plimbam orbi pe plaja aceea prefăcută-n ceară
şi pasărea cu zborul frânt se aşeza în palma ta,
la marginea cetăţii povestea a început cu sfârşitul ei şi cuvintele
nu au mai încăput în propria piele, au început să horcăie
până când s-a făcut dimineaţă

te-ai prăbuşit peste fluturele viu cerându-mi să-mi tai
cu lancea lui Lancelot aripile,
ţi-am răspuns că nu pot face aşa ceva pentru că voi deveni om
şi voi merge cu capul plecat căutându-mi o altă umbră mai hidoasă
şi mai plictisită de obiecte decât orice poveste

se prăbuşesc lumi de gheaţă peste noi şi nu putem zâmbi,
nu putem strânge în palme fluturele de bucătărie,
mă uit la ea şi parcă e altcineva privind la rândul ei departe prin
cercul de apă al lui Arhimede,
culorile palide ale obrajilor nu spun nimic despre umbra în spatele căreia
se ascunde Un Nu Ştiu Cum Îl Cheamă.

(
Hamat Petru Sebastian)


luni, 29 septembrie 2008

Dialog

Ea: Ti-ar placea sa intrii in lumea mea ?
El: Nu stiu ,trebuie sa ma gandesc .
Ea(uitand ca nu trebuie sa spuna cu voce tare ) : Ma mai gandesc eu daca te primesc.