Suflete moarte

Piesa dupa ,,Suflete moarte"de Gogol.
Joi, 17.10.2013

Invitatie la spectacol

Duminica pe la pranz , inca obosita dupa petrecerea firmei am intrat la un chat cu prietena mea de peste ocean .Invitatia ei m-a surprins dar era una cat se poate de serioasa si ea ma asigura ca spectacolul pe care urma sa il vedem merita tot efortul .Nu poti sa nu fii miscat de un spectacol al Pinei Bausch !

My dear ,is too late for NY . See you next year!Am trecut-o pe Pina Bausch pe wish list-ul meu de Europa ,mi-am facut o cafea la ibric cu cateva picaturi de lamaie -asa cum obisnuiam noi doua pe vremea cand faceam cursuri de teatru de gest ( o sa-mi fac odata timp sa povestesc mai multe ) si m-am apucat sa selectez din informatiile pe care le-am cules de pe diverse site-uri pentru ca si cei nefamiliarizati ,care nimeresc pe blogul meu ,sa isi faca o idee despre ce inseamna un spectacol de teatru-dans ( a nu se confunda cu teatru si dans ) si mai ales un spectacol al Pinei Bausch.

Pina Bausch ,nascuta in 1940 , dansatoare germana, coregrafa ,actrita si regizor al Tanztheater Wuppertal .

Necesitatea apariţiei fenomenului teatru-dans se pare că rezidă din nevoia actorului de a se afirma ca o instanţă care să întrupeze mesaje, pentru a nu funcţiona doar ca un simplu vehicul de cuvinte.Asadar, interpretul nu numai că transmite un mesaj, ci devine chiar mesajul.

Pina Bausch va fi cea care va impune definitiv dansatorul care integrează un discurs teatral în propriul său trup.

"Este foarte important ca fiecare dintre noi să aibă încredere în propriile sentimente, gânduri şi imaginaţie, oricare ar fi acestea, fără a forţa nimic (...) O abordare deja trasată nu mă interesează, pentru că e definitivă. Cred că e bine să nu ştii, e fantastic să nu ştii..."

Necunoasterea de care vorbeste Pina Bausch nu este altceva decat deschidere spre un polisemantism ce se inscrie in esenta fenomenului teatru-dans.Ni se ofera doar o perspective, fara pretentia de a lansa o interpretare definitiva.

Deseori ,dansul joaca doar un rol sustinator.Audienta reactioneaza cu un soc de recunoastere caci dramele dansante ale Pinei Bausch se pare ca patrund in subconstient. Fiecare e o impletire de episoade ce are legatura cu dragostea , trupuri si alienare ,cautarea implinirii,dorinta si dorinta zadarnica.

Criticul Manuel Brug socotea filosofia ei drept ,,interpretarea sufletului si batalia sexelor”.

Cruzimea barbatilor si femeilor, unii impotriva celorlalti ,si nepasarea lumii care ii inconjoara, sunt intens redate in dansurile Pinei Bausch.

Pina Bausch citeste cu usurinta sufletele dansatorilor ei . Din 1978 lucreaza cu tehnica intrebare-si–raspuns. Ea le cere dansatorilor sa exprime o stare de spirit si din raspunsurile lor construieste colaje.Raspunsurile nu sunt deloc usor de dat Printre intrebari (cereri):

-Copiati tic-ul altcuiva

- Fa un lucru de care ti-e rusine

-Scrieti numele cu ajutorul miscarii

-Ce ai face cu un cadavru?

-Misca-ti partea preferata a corpului

-Cum te comporti cand ai pierdut pe cineva ?

Inainte de a face coregrafia pentru ,,Maurca Fago “( titlu ce se refera la un simplu dans din Cape Verde ) ,Pina le-a cerut dansatorilor ,prin diferite fraze,sa se exprime.De exemplu: ,,ceva interzis “ , ,,apa si piatra “ , ,,ceva in legatura cu dragostea “ , ,,un sunet lung si patrunzator” , ,, prima impresie “ sau ,,scrieti cuvantul rasarit de soare cu corpul vostru” .

Teatrul-dans nu este un stil propriu-zis ci o stare de spirit care este exprimata foarte bine în declaratia artistei Pina Bausch : “Nu ma intereseaza modul în care oamenii se misca, ci mai degraba ceea ce îi determina sa o faca

Vollmond





Cafe Muller

Info de pe :http://atelier.liternet.ro/articol/3962/Gina-Serbanescu/Abordarea-critica-a-fenomenului-teatru-dans.html

Traducere de pe :http://www.ballet.co.uk/magazines/yr_02/feb02/interview_bausch.htm

Why back in NYC ?

Judith Malina si Hanon Reznikov

Judith Malina ,nascuta la 4 iunie 1926 ,este dupa cum spuneam fondatoare (impreuna cu sotul sau Julian Beck ) a trupei de teatru ,,The Living Theatre ".
Prin anii 60 trupa a inceput un turneu in Europa .Mai multe detalii aici .

I-am cunoscut pe acesti oameni.Spre deosebire de alte persoane care nu au realizat nici pe jumatate pe cat au facut ei, dar sufera de egocentrism (o boala foarte grava ) ,Judith si Hanon m-au impresionat prin simplitatea lor.
Iar a fi simplu , nu e simplu deloc. Nu-i asa , domn' profesor?

o zi la cursuri

prin 1995...


Ma pregatesc cu o ora inainte dar stiu sigur ca voi intarzia .Nu stiu cum se face ,dar mereu ajung in ultimul moment .Alerg pe ultima suta de metri si reusesc sa ajung inainte ca ceilalti colegi sa intre in studio.

Incepem incalzirea.Ma simt bine in mijlocul lor .Ma simt protejata si parca nu-mi mai este frica. Mai am totusi un tremur al picioarelor care nu ma paraseste .

Dupa terminarea incalzirii, facem un studiu cu ajutorul mainilor. Le privesc si imi dau seama ca nu am fost niciodata preocupata sa le dau atata atentie. Nimic nu mai exista in jurul meu.Sunt doar eu,si-mi privesc mainile.Mainile mele care incep sa se miste, sa zburde , sa se bucure de libertate.Aud vocea profesorului, clara, blanda.Simt ca traiesc cu adevarat.Da,traiesc, ma simt puternica, libera , linistita .Nu ma mai intereseaza ce se afla in afara acestui studio.Simt ca plutesc , inima imi bate puternic, si inchid ochii. As ramane asa o vesnicie insa glasul profesorului vine sa rupa vraja:,,Relaxati-va pe loc"".

Ne miscam apoi pe scena ,mergem mai grabiti ,alergam. Apoi ne asezam pe fundal, cu spatele la ceilalti colegi din sala.Toate luminile se sting .Ramanem intr-o tacere apasatoare .Pentru un moment am emotii, cred ca nu voi reusi sa fac ceva plauzibil , ceva care sa-i impresioneze pe cei prezenti.Dar imi aduc aminte ca am langa mine niste prieteni care, probabil se afla in aceeasi situatie cu mine si brusc prind curaj.Ma cuprinde o bucurie pe care nu o pot descrie. Simt doar ca ii iubesc pe toti.

O muzica lina ma face sa ma trezesc din visare .Incet, incet se aprinde cate o lumina si incep sa ma misc.

Imi inchipui ca ma trezesc dintr-un somn greu si nu stiu unde ma aflu.Peisajul e mirific , totul ma impresioneaza .Verdeata , pasari,animale , flori , frumoase flori .Un cer senin (care de altfel se afla pe fundalul scenii si nu este construit in imaginatia mea ) ma face sa ma simt ca in rai .Privesc totul cu uimire si bucurie . Incep sa pasesc usor ,condusa de muzica aceea sublima si ajung in cele din urma in fata scenei. Acolo ma opresc , privesc in departare si vad o fiinta pe care o iubesc si pe care o rog sa vina spre mine. O implor ,ridic mana vrand s-o ating dar ea nu vine .Ma intristez ,sunt dezamagita si plec ,intorcand totusi privirea catre fiinta mea.

Imi ramane peisajul ,imi raman celelelate din jur , pe care le privesc cu acelasi interes pana ajung la cer .Acolo ridic capul ,vrand parca sa-l rog pe Dumnezeu sa ma ajute.

Este atat e frumos cerul asta !Zici ca e pictat de marele Michelangelo.Este atat de senin si parca vad ingerasi zburand.
Dar frumusetea se destrama.Muzica devine din ce in ce mai tragica,abstracta . Fiinte urate ,ciudate invadeaza paradisul meu .Ma ingrozesc . Ajunsa in fata scenei ,speriata, incerc sa ma apar de ele. Toti sunt agitati, le aud zgomotul pasilor pe scena, ,alearga, totul devine infernal. Ma zbat sa scat de aceste vietati rele , ma lupt pana cand nu mai am putere .Ajung in fundal la cerul salvator si totul se opreste .

Un moment de pauza dupa care revine muzica linistitoare ...Ca si cum ruga ne-a fost ascultata iar cosmarul a trecut .Cosmar dat ca sa ni se aminteasca de faptul ca sunt multe rele pe pamant si nu trebuie sa uitam sa ne rugam.Binele a triumfat .

Ne terminam pendularea si cadem la podea intr-o dulce visare.

Luminile se sting pe rand una cate una. .Aud rasuflarea colegilor mei si parca le aud si inimile batand. Momentul se prelungeste si ramanem asa in intuneric cu ochiii inchisi . Si de departe , strapungand acea tacere asurzitoare ,venind parca de pe un alt taram , auzim vocea profesorului : ,,bine,copii"!