Cădem în vorbe, goi făr-de veşminte.
În rîpa lor ne prăbuşim făptura.
Pe povîrnişul frazei daţi de-a dura
cădem în piscuri albe de cuvinte.
Cădem în vorba dragoste, ca-n zgura
rămasă după mari incendii sfinte,
ne prăvălim ca-n funduri de morminte
în cîte-o şoaptă ce ne arde gura.
Cădem, cum pică lacrima pe faţă,
în putreda cuvintelor plămadă:
silaba vis ori îngăimarea viaţă…
Cădem în vorbe ca-ntr-un vîrf de spadă
sau ca-n spărtura unui bloc de gheaţă,
ca-n tot ce-i scris nălucilor să cadă.
1 comentarii:
Am meditat şi eu zilele astea la prăbuşiri şi ridicări prin cuvinte. Mulţumesc, mi-era dor de Radu Gyr.
Trimiteți un comentariu