Veștile bune se împart cu oamenii apropiați inimii tale. Freneziile se simt împreună cu cei care tresaltă la unison cu tine. Se împărtășesc celor care se bucură pentru tine, îi țin isonul exaltării tale și te susțin cu entuziasm neprefăcut.
Ce bine că există mami și i-am turnat dintr-o suflare surpriza mea de azi!
Și am mai pus și aici pe blog, pentru a consemna un moment important.
Mai puțin bune: mi-a plouat în birou și am primit SOMAȚIE de la fisc, ca și cum eram cel mai căutat fraudator.
Am descoperit ieri ascultând RRM 📻, în timp ce pregăteam o salată de vinete coapte și vreo două clătite de poftă, că și Ceaikovski a compus Anotimpuri- douăsprezece piese, una pentru fiecare lună a anului.
Și-am ales spre audiție IUNIE.
Melancolie, petalele de trandafiri scuturate de ploaie care s-au așternut ca un covor parfumat și sărbătorirea primului geamăn al casei.
La mulți ani, mami!
Aveam noi în familie o vorbă când eram mici, un fel de a ne exprima dragostea, de a ne spune cât ne iubim sau îndrăgim un lucru. Spuneam ,, Cât cerul de mult”!
(Închipuie-ți mirarea învățătoarei mele care în prima zi m-a întrebat pe mine și pe colegii mei cât de mult o să ne placă școala și eu am dat plină de însuflețire acest răspuns! Și nu mințeam cu nimic. Eram ca un burete care voia să absoarbă tot, eram nerăbdătoare să mă avânt pe tărâmul cunoașterii și să mă infrupt din darurile învățăturii).
Cu timpul, vorba noastră a fost dată uitării. Ne-am mărit și parcă nu ne-a mai fost atât de ușor să ne exteriorizăm simțămintele. Era un fel de pudoare împletită cu certitudinea și evidența că sentimentele există și nu mai e nevoie de nicio declarație. Nu ne-am mai spus cuvinte drăgălașe, nu ne-am mai făcut mărturisiri.
Mi-am petrecut ziua de naștere cu ei, cei dragi inimii mele. Anul acesta am mai avut ocazia să mă țin de giumbușlucuri și să ,,păcălesc”, inversând lumânările-cifre pe tort ca să par (cu mult) mai tânără căci de la anu’ nu mă mai avantajează figura.
Dar n-am făcut-o. Nici n-am avut tort ca să am pe ce să le pun. Pentru că nici nu mi-am dorit unul. Am petrecut simplu, fără fast. Fără agitația pregătirilor din anii precedenți.
Zice-se că vârsta e doar un număr. Și bine se zice! Pentru că înăuntrul meu mă simt tânără. Și atâta timp cât i-am avut pe ai mei lângă mine, ei de care sunt convinsă că mă iubesc necondiționat, nu mi-a mai trebuit nimic. M-am simțit iar copil.
Îndreptându-mă spre casă, i-am spus surorii că țin atât de mult la ei și aș dori să pot să le și spun, mai ales lu’ mami dar am așa, o reținere pentru că ne-am dezobișnuit demult de acest ,, nărav”. Însă ea mi-a spus că trebuie să fac un efort. Așa ca mi-am luat inima în dinți și am scris: ,, Te iubesc, mami”.
Emoții, suspans. M-a tratat inițial cu unseen că nu știe să își citească mesajele.
Și-apoi am primit la rândul meu un mesaj care îl întrecea în frumusețe pe al meu:
,, Și eu te iubesc mult. Cât cerul de mult”!
Mi-au dat lacrimile.
O zi petrecuta in sanul familiei.
Cu fratele meu vrand sa imi arate in sufrageria lui noile boxe achizitionate cu care se mandreste, Tzuguricul stand linistit in bratele mele, fidelitatea sunetului si Era-Gregorian, indemn la complemplare;
Cu bunatatile pregatite de cele doua fete ale casei aflate intr-o intrecere tacita;
Cu plimbarea pe camp, sporovaiala cu Marius care nu numai ca are de fiecare data un subiect de discutat, dar stie ce inseamna dialogul; cu fazanul care a zburat din tufisuri spre minunarea noastra;
Cu lectiile facute cu cel mic care inca scrie cu picioarele dar subiectul compunerii fiind legat de Mos Craciun, miros de portocala si scortisoara, a mai distras atentia de la puriceii schimonositi de pe hartie;
Cu vizonarea filmului de seara Sherlock Holmes in fata ecranului urias, aliniati si inghesuiti ca sardinele pe canapea.
Superb!
Acum stiu ce-nseamna cand iti taie o veverita calea:
Ajungi la nunta unde esti intampinat cu dulciurile copilariei.
Bine, pe urma se aliniaza planetele si iti pica ulei de corp pe rochia satinata dupa care ti se rupe tam-nesam o sanda.
Iar cand monotonia prinde in gheare petrecerea, ti se ofera un loc in gasca celor care urmeaza sa fure mireasa si te duci tu, spirit activ ce esti, dupa ce initial invocasei o scuza din varful buzelor. Si pleci asa, ca o floricica plapanda, si ajungi intr-un loc unde mesenii stateau afara cu paturi pe ei. Te mai miri ca ai zacut apoi o saptamana?
Intr-un final, cand stai linistit la masa nasilor sa vezi si tu cum te simti in aceasta postura, ti se sfasie rochia pe cusatura, si tragi o portie de ras cu cei ai casei, intamplarea fiind de departe cireasa de pe tortul miresei.
Se facea ca aveam o sora. Cu care plecam la drum chiar daca ploua cu galeata, cu care ma hlizeam de tot felul de traznai sau scenarii plasmuite de imaginatia noastra nelinistita, cu care purtam conversatii spumoase si careia ii puteam destainui cele mai tainice ganduri ale mele, fara teama de a fi judecata, care ma incuraja cu o vorba buna cand ma simteam descumpanita, care imi spunea fara sfiala ca rujul mi-e prea strident sau o anume tinuta nu ma avantajeaza, cu care socializam pe afara la o tigara sub o umbrela imprumutata, care se trezea de dimineata nebosumflata si ii tinea isonul starii mele de bunadispozitie, cu care ma plimbam printre picurii de ploaie si ne amuzam privind soareci gigantici zbenguindu-se sub privirile audientei, care ramanea impresionata de o terasa dintr-un gang, impodobita cu muscate si pe care voia sa o capteze intr-o poza, careia tineam mortis sa ii arat eu fereastra aia cu cap de schelet si sa savurez mirarea de pe chipul ei, care mi-ar fi tinut bagajele ca sa pot eu sa imi fac pozele si sa caut cu shazam melodia emotionanta auzita in piata.
Numai ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Si cateodata realitatea intrece visul.
Christophe- It must be a sign
Eu catre nepot: spune-mi si mie o poezie invata la scoala!
El: am uitat!
Eu: Aham, pe-o ureche-ti intra, pe una iti iese!
Mami: Data viitoare sa iti tii o mana pe o ureche
El: Si daca o acopar p-aia de intrare ?
Mai zi ceva!
Haideti toti la desenat cu creta!
Ininte de Paste.
Surpriza nu e numai ca ghioceii au inflorit in gradinita nostra acum in februarie dupa o iarna geroasa.
Minunea este ca mami a facut poza si mi-a trimis-o mie pe skype, fara a fi indrumata de nimeni pentru aceste operatiuni.
Asta inseamna sa ai mama-mafiot .
Cand eram mica, imi faceam cu M.-fratele meu-planuri sa plecam de-acasa.
Ne-am fi facut o casuta mica intr-o padure, el ar fi mers la vanatoare sa aduca de-ale gurii, eu as fi dereticat prin/pe langa casa si as fi facut pana s-ar fi intors el si un pui de mamaliga (pentru asta puseseram noi pe mica lista de lucruri pe care trebuia sa le luam in calatoria noastra si un mic tuciulet).
Am avut un fel de deja-vu aseara cand am vazut acest film.
Un inceput de la zero, multa munca si dorinta, un trai simplu dar care iti da satisfactie, mai ales cand esti in mijlocul naturii pe care o iubesti.
02 octombrie
3ore jumate petrecute pe la urgente cu mami. Nesomn, nervi incordati la maxim, teama de ce-i mai rau.
Bine ca a vrut Dumnezeu sa fie bine.
Ne-am amuzat la cateva zile cu ea cand am vrut sa-i pun in spital un film pe laptop si ne trebuia parola.
A zis ,, dinozaur nu stiu cum". N-a mers :-))
Si pe cand eram prinsa de nu-mi vedeam capul de treaba, pe cand se abatusera asuprea mea toate cele ,,ț"probleme care ar fi putut sa apara lejer pe parcursul zilei si sa le rezolv pe indelete, dar ele se grabisera sa isi faca prezenta simultan, dornice de grabnica rezolvare, iata deci ca taman atunci se gaseste sa ma sune sora mea:
-Auzi, imi spune ea cu cel mai calm si relaxat ton, eram aici la o discutie cu frac'tu' despre un film si nu ne mai aduceam aminte cum se numeste, tu sigur il stii. Erau ei doi frati, si ii face el farse, il trimite in Mexic.
- ,,The game"cu Michael Douglas, raspund eu subit, perplexa de gravitatea problemei pe care o aveau la acea ora fratii mei .
-Ai treaba? Hai ca vorbim cand poti.
P.S. Cum o fi sa stai asa, far'de grija, sa iti sorbi cafeluta si sa porti o discutie despre filme, flori, cizme de cauciuc, vaccin pentru caini, difuzoare, ploaia rece, melodia aia auzita la radio...?
P.S 2 .Mi-a placut filmul ,,The game", mi-a placut si ca m-a sunat pe mine, cinefila casei, mi-a placut si interesul asta pentru un amanunt, curiozitatea aia care nu-ti da pace pana nu afli cum se numea( mai greu e cand mie imi vine in cap o melodie sau o simfonie pe care cu greu o fredonez spre recunoastere) .
Fata zambitoare a mamei lui, ,,mexicanul "primit in dar, mami senina si multumita ca avea curtea plina de copiii ei care trebaluiau si de vizitatori.
Azi Flavius ( care are saracutul varsat de vant) face cu mami lucru manual. Lipeste tot felul de chestii cu aracet pe sticle. Cred ca i-am inspirat eu cu B. ca si pe noi ne apucase odata mestesugitul.
Flavius a denumit aceasta preocupare de azi ,, ATACUL ARTEI".
Ta-su, adicatelea fratele meu, imi spune la telefon ca s-a duc la farmacie sa ii ia copilului tinctura mentolata iar farmacista i-a explicat ca se tamponeaza asa cu betigasul cu vata pe bubite.
La plecare, Marius ii repeta indicatia : ,,Deci, doua lingurite pe zi, da "' ? :))
Farmacista ramane interzisa.
Pai cu cin'sa semene copilu'?
Aseară, după de am constatat că grozăvia de acasă nu se extinsese (decât la vecinul care iniţial a zis că nu se urcă pe bloc dar când a început să picure şi la el s-a răzgândit), am dat o fugă la ţară.
E probabil acea nevoie de a fi dădăcit, de a simţi căldura părintească, de a-ţi spune păsul unei persoane căreia ştii că nu-i e indiferent ce ţi se întâmplă.
L-am găsit pe Faviu mic dormind ca un îngeraş, înconjurat de nişte animăluţe zburătoare care mai devreme îl încântaseră tare.
Pare-se că şi-a luat de la Orange abonament Pighiun , Elefănţel şi Pacagal.
Focul trosnind în sobă, plăcinta făcută de mami, tati apărând vesel în visul meu şi al surorii mele, o lumînare aprinsă pentru el căci se numea Nicolae, biserica de la ţară ce poartă hramul Sfântului Nicolae, Nico ce îmi mărturisi că în fiecare an de ziua ei se simte ocrotită de un duhuleţ.
Şi interviu cu Faviu mic în primul an în care a venit la el Moş Nicolae
Traducere: Didinii =adidaşii
Valea Calugareasca. Festivalul vinului. Familion, catel, purcel si eu cu pleata in vant, ferm convinsa ca i-am dat parului o nuanta de castana intunecata pentru a ma asorta cu toamna; revederea cu noua mea prietena si invitatie la un must dulceag; mere zemoase, populari pe scena, si un vinisor dupa care o luasem nitel la vale.
"Bun e vinul ghiurghiuliu, samdiridiridididididida"...
Prima apartie a lui Flavius pe blogul meu ca baietel
