OCTPOB

Bine se spune că toate ne sunt date la timpul lor. Sunt rostuite cu un scop şi le facem doar la momentul potrivit.

Îl aveam descărcat de luni de zile dar nu m-am atins de el. Nu mă simţeam pregătită. La un asemenea film nu te uiţi de plictiseală, cu castronul de pop-corn în braţe.

Am văzut aseară ,,Ostrov". Şi am plâns rostind odată cu Părintele Anatoli Psalmul 50 al lui David.
Exact ce aveam nevoie să mă scoată din amorţeală. Din starea de anesteziat care simte că îl doare în timpul operaţiei dar nu are puterea să spună. O eliberare din cetăţuia minţii tencuită cu delăsare pentru rugăciune şi zugrăvită cu uitare de Dumnezeu.

Plescăitul vâslei, zăpada scârţâind sub cizmă, lumina movulie de pe insula înzăpezită şi actorul principal care semăna un pic cu tati şi un pic cu dl profesor de actorie.
Statornicia în credinţă, rugăciunea neostoită, căinţa şi iertarea răului îndurat.

Mi-a dat putere. M-a întărit în credinţă. M-a adus la liman.
Toţi avem nevoie din când în când de un ostrov.



Regia: Pavel Lungin
Cu: Petr Mamonov


Părintele Rafail Noica : despre filmul rusesc ,,Ostrov"