De-ale altora

• Dl. Aiden, un irlandez stabilit în Romania, căsătorit cu o româncă. De fiecare dată când ne întâlnim are poveşti nostime. Tocmai întors dintr-un weekend romantic cu soţia de la Roma. Mă întreabă dacă ştiu unde e Fontana di Trevi. Apoi îmi relatează cum doi băieţi se tot fâţâiau pe lângă ea, cu un fel de suliţă în capătul căreia aveau un magnet şi o introduceau în apă. Şi cum la un moment îi aude dându-şi instrucţiuni în ceea ce a recunoscut a fi limba română: ,,uite, acolo"! A fost singura dată când n-am râs la glumele d-lui Aiden.
  

• Eram la munte cu poftă de Kurtos Kolac. Dar se isprăviseră toţi iar alţii noi stăteau să se coacă, răspândind la poalele Bucegilor o aromă demenţială. N-aveam însă timp de pierdut. Înghit în sec apoi mă apropii şi o întreb pe tinerica vânzătoare cât mai durează. Răspunde grav, cu netragere de inimă, după ce stă să calculeze în minte :
  

Ooo , mai durează!
Cât ?îndrăznesc s-o întreb, aşteptîndu-mă la cel puţin o juma de oră după felul în care mă pregătise.
Cam două minute aşa.
Ăsta e felul în care fac unii români comerţ. În loc să îşi îmbie clienţii, îi desumflă servindu-le delăsare şi un comportament acricios.

• Marius şi Nico sunt epuizaţi de căldură. Au decis să intre în hibernare. Vara. La servici . Să se pună pe permanently off line. Tipic familiei DRG. Să găsească o glumiţă când arde ţara.

Operă a extratereştilor- ,,Cercuri " din lanurile cu flori, descoperite în parcul nostru într-o seară toridă, pe când treceam la pas cu o bere la bord.