Se afișează postările cu eticheta Ploiestiul meu cel drag. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ploiestiul meu cel drag. Afișați toate postările
miercuri, 20 noiembrie 2013
Parada masinilor retro -Ploiesti octombrie 2013
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 13:13 0 comentarii
Etichete: Ploiestiul meu cel drag
joi, 18 aprilie 2013
miercuri, 17 aprilie 2013
marți, 16 aprilie 2013
luni, 15 aprilie 2013
vineri, 12 aprilie 2013
joi, 11 aprilie 2013
marți, 12 februarie 2013
Ploiestiul meu cel drag
Daca as avea intr-o buna zi posibilitatea sa calatoresc in timp, tare mi-as dori sa ma transpun in anii '70, in orasul meu natal.
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 09:30 1 comentarii
Etichete: Ploiestiul meu cel drag
duminică, 29 martie 2009
Agale prin Ploiestiul meu cel drag











Ne gandisem sa petrecem aceasta ora a Pamantului cu lumanarele dar mai apoi o plimbare prin Ploiesti ni s-a parut mai potrivita.Si nu cu masina (pentru ca ce-am fi facut daca inchideam lumina dar poluam aerul ? ) ci pe jos si am luat-o usor la pas.
La ora 8.30 pm luminile de pe bulevardul principal din oraselul nostru s-au stins ; Catedrala Sf. Ioan era absorbita de intuneric, Palatul Culturii ,majestos si tacut ,misterios si intunecat , Casa Alba dormea iar Hotelul Central oprise toate acele lumini care de ceva vreme ii coloreaza fatadele.
Era lume putina pe strazi si era liniste de parca am fi fost cu totii partasi in taina la o conspiratie .Deparca puneam cu totii la cale un plan : hai sa salvam Pamantul !
Ne-am indreptat catre cladirea Tribunalului si apoi spre linia de tramvai in dorinta de a ne potoli pofta de dulce.Cofetaria era inchisa asa ca ne-am continuat drumetia trecand pe langa singurul arbore de Sequoia din oras ,salutand din mers statuia lui Toma Caragiu -aflata in vecinatatea teatrului ce-i poarta numele , am vazut magnolie imbobocita si-am ajuns apoi la Halele Centrale unde ,piatra cubica inca existenta pe paviment m-a indemnat sa imi inchipui cum arata oraselul nostru in vremuri de odinioara cand se circula cu trasura.
Trecuse de ceva timp ora dedicata Pamantului cand am decis sa ne intoarcem spre casele noastre dar cu toate ca imi luasem incaltari comode , ma dureau picioarele asa ca am luat autobuzul.Recunosc ,sunt ani de zile de cand nu am mai mers cu un mijloc de transport in comun .Mi-am sprijinit pentru cateva momente capul pe geam si gandurile-mi au prins aripi catre perioada in care faceam naveta si ma trezeam la 5 dimineata ca sa schimb doua autobuze pana la servici;pe cand imi faceam vise si imi doream mai mult de la viata .Vremurile s-au schimbat si noi odata cu ele . Iar multe din vise mi le-am indeplinit .
La ora 8.30 pm luminile de pe bulevardul principal din oraselul nostru s-au stins ; Catedrala Sf. Ioan era absorbita de intuneric, Palatul Culturii ,majestos si tacut ,misterios si intunecat , Casa Alba dormea iar Hotelul Central oprise toate acele lumini care de ceva vreme ii coloreaza fatadele.
Era lume putina pe strazi si era liniste de parca am fi fost cu totii partasi in taina la o conspiratie .Deparca puneam cu totii la cale un plan : hai sa salvam Pamantul !
Ne-am indreptat catre cladirea Tribunalului si apoi spre linia de tramvai in dorinta de a ne potoli pofta de dulce.Cofetaria era inchisa asa ca ne-am continuat drumetia trecand pe langa singurul arbore de Sequoia din oras ,salutand din mers statuia lui Toma Caragiu -aflata in vecinatatea teatrului ce-i poarta numele , am vazut magnolie imbobocita si-am ajuns apoi la Halele Centrale unde ,piatra cubica inca existenta pe paviment m-a indemnat sa imi inchipui cum arata oraselul nostru in vremuri de odinioara cand se circula cu trasura.
Trecuse de ceva timp ora dedicata Pamantului cand am decis sa ne intoarcem spre casele noastre dar cu toate ca imi luasem incaltari comode , ma dureau picioarele asa ca am luat autobuzul.Recunosc ,sunt ani de zile de cand nu am mai mers cu un mijloc de transport in comun .Mi-am sprijinit pentru cateva momente capul pe geam si gandurile-mi au prins aripi catre perioada in care faceam naveta si ma trezeam la 5 dimineata ca sa schimb doua autobuze pana la servici;pe cand imi faceam vise si imi doream mai mult de la viata .Vremurile s-au schimbat si noi odata cu ele . Iar multe din vise mi le-am indeplinit .
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 11:17 4 comentarii
Etichete: Ploiestiul meu cel drag
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







