Sis

Se facea ca aveam o sora. Cu care plecam la drum chiar daca ploua cu galeata, cu care ma hlizeam de tot felul de traznai sau scenarii plasmuite de imaginatia noastra nelinistita, cu care purtam conversatii spumoase si careia ii puteam destainui cele mai tainice ganduri ale mele, fara teama de a fi judecata, care ma incuraja cu o vorba buna cand ma simteam descumpanita, care imi spunea fara sfiala ca rujul mi-e prea strident sau o anume tinuta nu ma avantajeaza, cu care socializam pe afara la o tigara sub o umbrela imprumutata, care se trezea de dimineata nebosumflata si ii tinea isonul starii mele de bunadispozitie, cu care ma plimbam printre picurii de ploaie si ne amuzam privind soareci gigantici zbenguindu-se sub privirile audientei, care ramanea impresionata de o terasa dintr-un gang, impodobita cu muscate si pe care voia sa o capteze intr-o poza, careia tineam mortis sa ii arat eu fereastra aia cu cap de schelet si sa savurez mirarea de pe chipul ei, care mi-ar fi tinut bagajele ca sa pot eu sa imi fac pozele si sa caut cu shazam melodia emotionanta auzita in piata.

Numai ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Si cateodata realitatea intrece visul.


Christophe- It must be a sign

Sibiu, 18/06/2017