Mami

 Am fost la țară. Și stând la bucătărie cu mami, și-a amintit cum au venit colindătorii la noi la casă. Mă ținea în brațe, eu îmi lipisem năsucul de geamul rece și ei îi șiroiau lacrimile pentru că uite, era la casa ei și primea primii colindători!

Întorcându-mă pe seară spre apartament, după ce am mâncat în familie, ne-a îndulcit cu prăjitură d-aia cu bezea și magiun care îmi place mie și ne-am ciondănit la remy, mi-am adus aminte ce mi-a povestit și am izbucnit în hohote de plâns. Am avut un moment în care mi-am spus că e absurd ca puiul să se îndepărteze de casă, ar trebui să stea acolo sub aripa protectoare a mămicii. Apoi m-am gândit cât de greu i-o fi fost, atât de tânără și singură printre necunoscuți, cât de mult s-a chinuit să ne crească, cât de mult a suferit când s-a îmbolnăvit mămica Gena și cât de puține bucurii a avut în viață.  

Plâng și acum când scriu și vreau ca ei să îi dăruiesc momente frumoase.