,, Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”... Nu, nu-i deloc atât de gravă situația, nu m-am înecat în vreo deprimare ci la acest vers din oda (în metru antic) a lui Eminescu mi-a fugit pur si simplu gândul. Adaptată la situația mea, ar fi:
Și asta taman când începusem să citesc cartea lui Zig Ziglar ,, Dincolo de vârf” și ajunsesem la capitolul în care erai îndemnat la o introspecție :
,,Cum te pregătești în perioada dintre sezoanele sportive( după orele de serviciu)? Dacă mâine, când te duci la muncă, superiorul tău te cheamă și îți spune: OK, Sally (sau Jim), acum e rândul tău. Te avansăm într-un post de conducere. Oare vei răspunde: Stai puțin, trebuie să-mi îmbunătățesc atitudinea, să-mi dezvolt abilitățile și să îmi formez caracterul? Sau vei sări și vei zice: Pentru asta m-am tot pregătit. Sunt gata”?
Prin urmare, văd răsăritul în fiecare dimineață, sunt energică și atât de ocupată și implicată în activitățile care imi plac atât de mult încât nu mai am când să îmi fac gânduri de-un anume fel, să încerc să găsesc răspunsuri care nu mai trebuiesc căutate. Sper doar să tratez lucrurile cu atenție dar și detașare ca să nu (mai) existe riscul să devin workaholic.
2 comentarii:
"Văd", "sunt", "îmi plac", "sper"... Mă bucură enorm gândul că achiesezi la ideea mea despre prezent. În fond, el nu are sfârșit. Mâine, când ne vom trezi, va fi tot prezent.
S-ar spune, în alte cuvinte, că gândim la fel :)
Ești în vârf? Dincolo de?
Oare există vârf? Eu cred că este o idee aproape periculoasă, pentru că după orice vârf urmează, inevitabil, o "coborâre". Mai degrabă m-aș folosi de conceptul de "nivel", ori "stadiu".
Fie-ți prezentul frumos, asa cum, cu siguranță, îl meriți...
Mie îmi place cum a definit Zig Ziglar vârful și mă regăsesc în mare parte.
Nu e o poziție in Forbes, nu e o funcție mult răvnită. E o muncă cu tine, cu interiorul tău iar dacă ai bazele solide, atunci când urmează inevitabil și acea coborâre, nu o iei ca pe un eșec. Eu am nevoie de un target, simt că trebuie să tind către ceva. Cred că trebuie găsit acel echilibru în a lucra cu tine pentru a-ți atinge vârful și a te bucura în același timp de prezent. Pentru că da, prezentul e tot ce am (,,vinovat” în cazul meu pentru concepție -Eckart Tolle):-)
Trimiteți un comentariu