Facuse cineva o postare pe fb, intreband ce te motiveaza pe tine in fiecare dimineata sa te dai jos din pat.
Peseme ca astepta raspunsuri profunde, inspirationale, de imbarbatare ori menite sa te ajute sa te mobilizezi, sa fii nerabdator sa descoperi o noua zi.
Eu nu pot sa privesc atat de departe. Ce ma urneste pe mine este teama. Teama ca sora mea o sa puna stapanire pe baie inaintea mea si trebuie sa astept dupa ea mult si bine, Asa ca in momentul in care aud deschizandu-se usa ei- hop! sar si eu din pat.
Ajunsa insa la birou, ma dreg cu o cafea si incep sa intrezaresc planuri pentru acea zi, imi fac lista cu lucruri pe care mi-ar dori sa le fac (dar din comoditate sau neglijenta le tot aman), imi iau notite in agenda mea careia ma confesez, pastrez un gand, un citat care simt ca ma reprezinta sau care mi-ar placea sa ma calauzeasca pentru a-mi aminti sa nu ma abat de la standardul pe care-l am si sa nu ma las descumpanita. Si ma bucur ca inca mai pot sa vad frumusetea vietii, ca ma sensibilizeaza si cele mai minore amanunte.
Imi zicea Nico odata ca eu ma bucur si cand cade o frunza dar ea nu poate fi asa.
marți, 9 ianuarie 2018
Dimineata, pe racoare
Publicat de Tzuca Bufnitzuca la 13:15
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu