Primul lucru de care trebuie să te apuci când trăiești o despărțire

Articol de pe CATCHY

,,Stiu că doare. Doare înzecit, doare albastru înghețat, doare cu ecou. Toate amintirile s-au trezit acum și-și cer porția la durere. Ai fost atâta timp a lui, iar acum îți ești doar a ta. Și nu știi ce să faci cu tine. Ai fugi dacă ai putea, dar n-ai cum să te lași în urmă. Ai zbura, dar ești lipită de tot ce-ai trăit. Durerea pe care o simți ești tu. E acolo, în mijlocul pieptului, apasă uneori mai greu, uneori mai surd, alteori arde pâlpâind pe dinăuntru. S-a întins ca o umbră peste toată viața ta. Nimic nu se mai întâmplă fără să vezi vălul despărțirii prin care treci. Ca o casă în care într-o cameră cineva a lăsat deschis un radio. Și-l auzi. Și-l auzi. Și-l auzi.

Știu că doare. Dar o să treacă. O. Să. Treacă. O să tacă. Durerea.

Draga mea, n-ai încotro decât să te vindeci. Să-ți trăiești durerea până la capăt, ca un pahar de medicament pe care, ca să te faci mai bine, trebuie să-l dai pe gât. Și nu merge decât cu înghițituri mici, noduroase, sfredelitoare. Are un gust mizerabil, aspru, dar face bine. Ai încredere. Caută punctele propozițiilor neterminate din povestea ta. Încheie conversații, încheie amintiri, încheie de formulat răspunsul tuturor întrebărilor. Știu. Ai multe întrebări, asta doare cel mai tare. Ele apasă cel mai greu.

Dă-ți timp. Ai să găsești răspunsuri în oamenii care te iubesc. Oamenii care te-au iubit și înainte să-l cunoști pe el, oamenii care te iubesc și după ce relația voastră s-a frânt. Ai să găsești răspunsuri în vorbele mamei tale, ale tatălui tău, ale prietenei celei mai bune, ale fratelui, ale profei de chimie din liceu, ale bunicii, ale vreunul scriitor care, deși nu te cunoaște, îți vorbește printr-o hârtie. Ai să găsești răspunsuri într-o melodie, ai să găsești răspunsuri în bucuria cu care cățelul tău face aceleași lucruri ca și până acum, inconștient de furtuna din viața ta, ai să găsești răspunsuri într-un film, într-un cuvânt, într-o cutie de acrilice, într-o plimbare într-un parc oarecare. Asta e primul lucru de care trebuie să te apuci când trăiești o despărțire. Să-ți găsești răspunsurile, ca să poți trece mai departe. ”Closure”, i-a spus englezul. Și-ai să vezi, unele nu vor avea nicio noimă, altele nu vor fi foarte clare și câteva nici nu le vei putea înțelege pe de-a întregul. Acum. Ia-le ca atare. Cândva, vei pricepe clar, simplu: tot. Dar dă-ți timp.

Despărțirile dor. Nu știu câți ani ați fost împreună, nu știu ce s-a rupt în voi, nu știu ce ziduri au crescut între toate răsăriturile și apusurile pe care le-ați împărțit. Dar știu că, în timp, nu va mai conta. Ai crescut. Acum ești un copac un pic mai înalt, un pic mai vânjos, cu rădăcinile un pic mai puternice. Nu te mai ating aceleași vânturi, nu-ți mai pasă la fel de mult dacă plouă, nu te mai îndoi ca să miroși orice floare. Și, cel mai important, acum ești mai aproape de soare. Va veni o zi în care te vei uita în urmă, și, la umbra crengilor noi care ți-au crescut, îți vei admira scoarța trunchiului. Și-n interior, cercurile-ți vor trăda toate încercările care te-au perpelit, dar peste care ai trecut. Cu bine. Deasupra tuturor durerilor a crescut un țesut protector, o scoarță puternică, frumoasă, cu mici crestături imperfecte. Numai tu vei ști ce-i dedesubt. Căci ai să vezi, asta înseamnă despărțirile, un răgaz în care să stai de vorbă cu tine însăți. Să te cunoști. Să te înțelegi. Să te iubești.

Îți promit. Va veni o zi în care îi vei da dreptate lui Marin Preda. ”Ce este o despărțire? O simplă separare de corpuri.” Și omul pe care l-ai iubit nespus va deveni un simplu corp. Căci nu ți-a fost gară. Nu ți-a fost țărm. Nu ți-a fost farmec. N-a fost el, deși ai fi vrut să fie. Deși erai sigură că e. Însă, îți spun, Omul tău nu te-ar fi rănit niciodată atât de mult. Omul care-ți va fi gară, țărm, farmec, echilibru, soare, meterez și dimineață, omul acela e undeva în lume. Mama îmi spunea mereu când mă vedea în relațiile greșite: ”Și dacă omul potrivit pentru tine e lângă tine, dar nu poți fi cu el pentru că ești a altcuiva?”

Haide, odihnește-te, ridică-te și pornește mai departe. Dă-ți timp. Și-ai să vezi că într-o zi, toate astea vor păli în fața minunilor care te așteaptă. Îți promit