Soimari

Duminica, 18nov

Nu stiu cati ani sa fi trecut de cand nu mi-a mai calcat piciorul pe acolo. Mai bine de 12 ani cu siguranta.
Soimari. Strada Starcu. Locul in care s-a nascut tatal meu.

 Vazand hornurile fumegande,. B mi-a marturisit ca intotdeauna i-a placut sa vada acest tablou iar eu mi-am amintit de cartea ,,Iarna pe ulita. Nu stiu de ce am facut asocierea asta, pentru ca uitandu-ma azi pe net la carte, nu apara nicarieri vreu cos fum, un amanunt ce a scapat ilustratorilor cartii.

Am mers cu masina pana unde era asfaltat si apoi am luat-o la pas. B. a refuzat sa treaca prin portiunea de drum destul de noroios si am ocolit printr-o livada.

N-am reusit sa localizez partea unde a fost casa care a ars  din  temelii. . Si parca imi era ciuda ca am ajuns pana acolo si nu pot sa-l vad. Pornindu-ma mai sus catre padure, pe o poteca, am deranjat un dulau de stana care incepu sa latre puternic si sa indrepte catre mine. Am incremenit. Am simtit iminentul pericol si m-am certat in gand ca am fost atat de nesabuita sa ma avant prin locuri necunoscute . Am stat locului, apoi am facut stanga-mprejur, m-am aplecat, am luat prima jardie/creanga ce mi s-a ivit in cale si m-am indepartat cu pasi calmi, negrabiti. Mi-a tremurat intreaga fiinta mult timp dupa si am plecat, desi dezamagita ca n-am gasit fosta casa a tatalui meu dar totusi multumita ca nu am fost compostata.

Si cat de aprig mi-as dori sa ma transpun in timpul copilariei tatalui meu, sa vad cum se juca, ce manca, ce giumbuslucuri mai facea.
I-am spus lui B. ca as sta o sapatamana acolo la tara, la aer curat , sa ma hranesc cu ce obisnuiesc satenii sa manance, sa simt cum e viata la tara.El mi-a spus ca zic eu asa dar probabil ca nu mi-ar placea. E posibil sa ma adaptez mai greu insa stiind ca stau doar o saptamana, cred ca nu mi-ar parea o corvoada, ci chiar o placere.

Acum se lasa frigul. Ar fi facut focul in soba si ne-am fi culcusit la caldura.

Ne-am dus apoi acasa si ne-am facut mere si gutui coapte.

Say cheese!

Prosperitate