S-a intors mami din excursie. Cu strachini de Horezu si primele ei poze facute cu un aparat digital.
Printre ele si acest text pe care l-a vazut la intrarea intr-o manastire .O aducere aminte, un indemn pentru cei deznadajduiti.
Viata era în alta parte
Acum 7 ani
4 comentarii:
Buna dimineatza, Anielle!
Am shi eu strachinutze de Horezu.Am avut multe- una mai frumoasa decat cealalta- semnate de meshteri cunoscutzi. Cu multzi ani in urma, am primit vizita unor francezi. La plecare, le-am daruit multe dintre ele. Atunci am fost bucuroasa. Acum, incerc o parere de rau..
Doamneeeeeeeeeeee, iar străchini de Horezu...
Astăzi toată lumea îmi aminteşte fără să vrea cum am spart eu două farfurii de Horezu şi cum a dormit cel ce m-a provocat în maşină pentru câteva ore.
Lăsând amintirile mele la o parte, îmi place de mor la Horezu.
Merg acolo de cel puţin două ori pe an, iar când părăsesc Mânăstirea mă simt precum un nou-născut, nimic nu mă mai doare...
O zi de mare minune să ai!
@ Gina, ale mele au mers direct pe peretele din bucatarie langa celelalte si nu cred ca o sa le instrainez vreodata caci doar sunt dar de suflet :).
@ Geanina, eu n-am putut merge in excursie pentru ca a fost in cursul saptamanii dar mi-as fi dorit nespus. Promit sa iti trimit eu farfurii de Horezu cu prima ocazie cu care ajung acolo :).
De bine ce am tot vorbit despre acest subiect, am visat aseara si strachini de Horezu ! :)
Trimiteți un comentariu