Cuvant si cuvant

Imi gasesc uneori diverse preocupari -bunaoara mi-a placut zilele acestea sa ma gandesc la cuvinte , sa le rostesc , sa le aud cum se rostogolesc ,sa ma bucur de greutatea ce-o poarta , de insemnatatea lor.

Rosteste si tu si asculta :

inviorat

ingandurat

involburat

roua

a tanji

sagalnic

aprig

plapand

Zilnic scotocesc prim camara mintii si dezvalui un amalgam de cuvinte ,cuvinte nespuse demult sau uitate pe sub cotloane ,unele concretizandu-se in idei impartasiste , altele sporadice si netrebuincioase ,unele conturandu-se in povesti , altele far' de rost, de nicaieri ,mergand niciunde ...

launtric

zorit

strasnic

risipa

zalog

Unele sunt mai norocoase si sunt scoase la iveala , ca numerele extrase la loto , si rup frumos randurile ca premiantii chemati sa-si ia coronita si se incing ca-ntr-o hora in conversatii ; altele-s mai ghinioniste si le impac soptindu-le doar pentru mine; si mai sunt unele pedepsite ,intemnitate care nici macar prin ganduri nu au voie sa umble daramite sa fie rostite.

Si revin la cele ce-mi mangaie placut auzul :

nazuinta

patos

spasit

strop

vremelnic

.................maine ma voi gandi la altele

Limba noastra-i o comoara

Dintr-un weekend trecut (II )

Fluturasi plimbareti

Strajerul dealului,suparat nevoie mare ca-i expira contractul de supraveghere

Pana si urmele isi dau mana

Substitut pentru poze cu Babele ( telecabina nu a functionat ) Crengutele galbioare primite de la d-na M . in drumul nostru catre Targoviste care dupa doua saptamani mi-au inmugurit in glastra.Or face si fructe ? :p

Agale prin Ploiestiul meu cel drag

Ne gandisem sa petrecem aceasta ora a Pamantului cu lumanarele dar mai apoi o plimbare prin Ploiesti ni s-a parut mai potrivita.Si nu cu masina (pentru ca ce-am fi facut daca inchideam lumina dar poluam aerul ? ) ci pe jos si am luat-o usor la pas.
La ora 8.30 pm luminile de pe bulevardul principal din oraselul nostru s-au stins ; Catedrala Sf. Ioan era absorbita de intuneric, Palatul Culturii ,majestos si tacut ,misterios si intunecat , Casa Alba dormea iar Hotelul Central oprise toate acele lumini care de ceva vreme ii coloreaza fatadele.

Era lume putina pe strazi si era liniste de parca am fi fost cu totii partasi in taina la o conspiratie .Deparca puneam cu totii la cale un plan : hai sa salvam Pamantul !

Ne-am indreptat catre cladirea Tribunalului si apoi spre linia de tramvai in dorinta de a ne potoli pofta de dulce.Cofetaria era inchisa asa ca ne-am continuat drumetia trecand pe langa singurul arbore de Sequoia din oras ,salutand din mers statuia lui Toma Caragiu -aflata in vecinatatea teatrului ce-i poarta numele , am vazut magnolie imbobocita si-am ajuns apoi la Halele Centrale unde ,piatra cubica inca existenta pe paviment m-a indemnat sa imi inchipui cum arata oraselul nostru in vremuri de odinioara cand se circula cu trasura.
Trecuse de ceva timp ora dedicata Pamantului cand am decis sa ne intoarcem spre casele noastre dar cu toate ca imi luasem incaltari comode , ma dureau picioarele asa ca am luat autobuzul.Recunosc ,sunt ani de zile de cand nu am mai mers cu un mijloc de transport in comun .Mi-am sprijinit pentru cateva momente capul pe geam si gandurile-mi au prins aripi catre perioada in care faceam naveta si ma trezeam la 5 dimineata ca sa schimb doua autobuze pana la servici;pe cand imi faceam vise si imi doream mai mult de la viata .Vremurile s-au schimbat si noi odata cu ele . Iar multe din vise mi le-am indeplinit .

Stinge si tu lumina

Pe 28 martie 2009 ,intre 20.30 -21.30.

Ora pamantului - participa si tu pe 28 martie 2009

Tremurand de frumusete

Pân-a nu-nvăţa să caut

Te credeam ascunsă-n flaut,

Ori înaltă şi subţire

După struna unei lire.

Mi te bănuiam ascunsă

Sub o floare, sub o frunză;

Ghemuită sub mireasmă

Ca un vis, ca o fantasmă;

Transparentă ca o boare

Lângă fiece culoare...

M-aşteptai, iubita mea,

Lângă lacul fără stea;

La răspântia de drumuri

Fără cântec şi parfumuri;

Lângă cele pământeşti

Numai tu aşa cum eşti

Fără vis, fără tristeţe,

Tremurând de frumuseţe.

Nicolae Tatomir




Gabriel Faure - Pavane

Ale mele

Fabrica era inca in santier cand ,intr-o vizita in recunoastere , doamna M . ne-a intrebat :
Cine vrea un cap de statuie pe care l-am gasit pe-aici ?

Nu a fost interesat nici unul dintre colegii mei .Chiar asa ? Ce sa faci cu un cap ? Macar de era o statuie pe de-antregu’ , si una frumoasa nu cu nasul paradit ca aceasta .
Cine a zis insa da chiar inainte de a-l fi vazut ?Cine colecteaza si duce in casa tot felul de frunze uscate , pietre cu urme de flori presate , castane, ardei in forma de floare, strachini gasite prin magazii , tartacute , pahare si linguri de lemn sculptate si pictate de mana , oale de lut in forme unice ?

Eu.

Ma intrebam care e povestea ei …cine a facut-o ,care frumoasa i-a fost muza artistului sau dupa cine si-a pierdut statuia capul ?

D-na M. mi-a promis ca o sa aiba grija de bucatica de statuie pana cand o sa ne mutam in noua locatie.Si s-a tinut de cuvant . Am pastrat-o cateva zile pe dulapiorul de langa biroul meu si din cand in cand ii aruncam cate-o ocheada .Intr-o zi mi s-a plans .Auzise ca vreo doua doamne ,gandindu-se ca o sa-mi faca o surpriza placuta, planuiau s-o restaureze si apoi s-o vopseasca in alb si sa-i picteze ochii negrii.Dar ea nu voia sa fie transformata.Voia ca cineva s-o placa asa cum este ,fara slefuiri si inzorzonari.Am inteles-o asa ca am luat-o acasa .Aici am prezentat-o celorlalate suveniruri culese de pe alte meleaguri :unul facu o reverenta , altul vru sa-i sarute mana dar dupa ce o vazu beteaga ,o saluta politicos ;un portret de Sighisoara ii zambi de dupa o masca venetiana;micile cadouri primite de la prieteni si familie pe care le-am indragit si le-am pastrat la vedere sarira sa-i prezinte celelalte surate : prima bucata de lemn sculptata de J. si tabloul cu liliac pictat de el pe care l-am primit in dar mai apoi , icoana pe sticla facuta de mine dupa indicatiile lui pe cand aveam vreo 17 ani , banutul de argint din 1906 pe care l-am purtat la gat o perioada , un fier de calcat cu carbuni de pe cand era bunica fata mare , cartea cu pagini din papirus si coperti de bambus, colectia de broscute testoase din diverse materiale, trandafirul uscat si poze in costume de epoca de-ale subsemnatei.

Cand se intuneca , se aduna cu toatele la taifas iar cele mai vechi povestesc : Lampa cu gaz isi aminteste cum era la loc de cinste in incaperea doamnei A .pe vremea cand curentul se dadea cu portia iar placa de gramofon obisnuieste sa le istoriseasca plina de mandrie bucuria cu care se strangeau tinerii si varstnicii in jurul ei sa asculte si sa se incante cu acea minunatie de sunet (acum e morocanoasa pentru ca dupa ce se retrasese la pensie ,in acel pod uitat de lume, linistea ii fusese tulburata de orasenii galagiosi care nici macar n-au avut grija de ea si in noaptea de revelion unul mai vesel a spart-o din greseala in 3 bucati).

Unora le-a placut colectia mea de ciudatenii ,altii au incercat sa-mi intre in gratii aducandu-mi cate ceva asemanator sau alte persoane au zis ca sunt interesante ( hm, cam asa zic si eu despre ceva ce nu-mi trezeste interesul ).Cineva sesizase ca sunt tare legata de flecustetele mele si ca tin mult la ele. Asa este, imi plac vechiturile,nimicurile mele ,ma simt legata de ele iar daca as fi nevoita sa ma lipsesc de ele as simti ca renunt la o particica din mine.

P.S. Cand eram mica aveam si atunci lucrusoare de care eram atasata . Si ma gandeam eu , uitandu-ma la alti colegi de clasa cu mult mai instariti ca daca ar exista o posibilitate sa facem schimb de case pentru o anumita perioada si sa ma substitui felului lor de a trai – cu parinti directori , penare chinezesti cu magnet ,ghiozdane smechere si fara sa-mi lipseasca nimic – ca tot mi-ar fi placut sa-mi iau cu mine maruntisurile . Asta pentru ca erau
ALE MELE .

25 martie

Celebrate

Pentru ca n-am prididit cu treaba si n-am avut ragaz sa ma bucur de frumusetea primaverii ,pentru ca s-a scurs o saptamana plina de emotii la finele careia am trecut cu brio de cele doua audituri ( aici ma dau mare ,felicitarile se primesc pe adresa mea de e-mail:P), pentru ca mi-am neglijat iubitul ca sa ma ocup de servici iar el m-a inteles . Pentru toate acestea imi doresc un binemeritat weekend pentru a ma relaxa si sarbatori reusita .
Weekend insorit va doresc si voua !

Antonin Dvorak, Tempo di valse

Avertisment

Daca va intrebati ce s-a ales din telenovela cu deznodamant abrupt pe care ati putut-o urmari cu ceva timp in urma pe blogul meu , va pot spune ca circul revine pentru ca anonimul care se pare ca sufera de nebagare in seama a inceput sa reia comentariile. Si nu sunt facute doar la adresa mea - o muritoare de rand (bine ca nu mai pun suflet la toate rautatile nefondate care mi se arunca ) dar remarca a fost facuta si la adresa unei alte doamne si ma intreb daca solista filarmonicii Ploiesti ii cunoaste parerea .
Persoana despre care vorbim uita ca dupa ce si-a exprimat dorinta ca numele sa ii fie sters de pe blogul meu, anonimatul i s-a dus pe apa sambetei ; iar dincolo de diferentele legate de sex, varsta si pregatire profesionala care exista intre noi , mai este si un alt aspect pe care se pare ca l-a omis : eu nu sunt persoana publica !
Asadar , sper ca pe viitor sa isi stavileasca pornirea de a-mi aduce injurii si sa isi reprime curiozitatea de a accesa pagina mea . Pana cand nu ma enervez ! Poate gaseste ceva mai bun de facut pe-acasa , prin jurul casei ,pe la munca ...
Eu cu siguranta nu vreau sa fac parte din distributia acestui serial de duzina!

Gand la gand .Dar cum ?

Am dat aseara din intamplare peste Fantezia lui Mendelssohn in interpretarea pianistei Ioana Maria Lupascu si am ascultat-o inainte de culcare .
Ce m-a uimit azi dimineata a fost faptul ca am primit pe Hi5 o invitatie de adaugare la lista de prieteni din partea Ioanei Maria Lupascu !

Ciudata coincidenta!

Din "Amurg"

Am trecut de varsta la care sa fac o pasiune pentru un actor sau un cantaret .Am avut si eu destule cand eram mai tanara dar mi-au trecut si bine au facut ca probabil n-as fi avut sansa sa ii intalnesc macar o data pe Eroll Flynn ,Michael York, Kyle MacLachlan, Richard Chamberlain ,Michele Placido si altii .Nico insa e inca mica si are voie sa se indragosteasca de un vampir (Robert Pattinson ).Si sa vizioneze "Twilight" de N ori ; si sa asculte de dimineata pana seara melodiile din film ( vreo doua sunt cantate la pian si vrea ca de ziua ei sa ii interpretez eu Bella's Lullaby ;) ) ; si sa isi doreasca si cartea care a aparut pe piata.

Am auzit si eu la ea o melodie care mi-a placut :




The Black Ghosts-Full Moon

Dintr-un weekend trecut

Un albastru promitator





Pe ape


Pestisorul ce-a vazut lumea si s-a intors in adancuri sa le povesteasca si celorlalti




In padure , catelusii sunt multicolori si dragalasi

Astenia, bat-o vina !

De cand cu noile responsabilitati care mi s-au trasat odata cu mutarea in noua locatie, imi desfasor activitatea intr-o capsula transparenta.De aici aud galagia celor de afara ,ii vad cum se alarmeaza dar eu nu trebuie sa ma implic pentru ca exista riscul sa nu ma contaminez din nou cu agitatie si sa pierd din vedere atributiunile mele iar tocmai asta era ideea- sa ma concentrez asupra noilor sarcini iar locul meu sa aiba un rol protector ( ca in filmul ala bubble boy –in care un tip traia intr-un balon pentru ca era alergic).

In interiorul balonului meu se deruleaza o serie de scenarii cu personaje unul mai interesant decat celalalt: persoane care raspund intotdeauna frumos la telefon chiar daca planeta arde , vizitatori din alte galaxii care isi exprima interesul de a lucra cu noi , klingonieni care cer permisiunea de a vizita baza noastra pentru audit.
Peretii balonului meu sunt dotati cu senzori de stres cuplati la alarma de incendiu generala asa ca eu nu-mi mai permit sa ma enervez ca sa nu deranjez populatia iar programul meu e mai lejer.

Spre seara ies din capsula ,o inchid frumos si ma indrept catre naveta mea spatiala .S-ar zice ca atmosfera de la servici e halucinogena sau ca mi se administreaza ceva somnifere in ceai ca odata ajunsa acasa ma cam ia somnul.Copilotul ma intelege si preia el controlul pana cand situatia se redreseaza. Calatoresc pe traiectorii deja stiute si batatorite , fara dorinta de aventura ,de cunoasterea altor locuri, fara prea mari griji ,fara prea multe exaltari , multumita dar pe deplin ca ma insoteste copilotul-capitan.

Se pare ca mi-e bine in starea asta de imponderabilitate cu toate ca simt ca imi atenueaza din simturi si nu mai percep lucrurile cu aceeasi sensibilitate .Un fel de SOS din foarte adancul inimii imi striga sa ma trezesc dar se interfereaza cu senzatia de moleseala si se pierde ca un ecou slab de-abia de auzit .De fapt, cred ca doar mi s-a parut. Nici urma de vietati ciudate pe planetele pe care aterizam si ma bate gandul sa nu ma mai intorc pe pamant .Am aruncat de la bord multe lucruri in aparenta nefolositoare ca sa nu ingreunez bunul mers.

De la o vreme insa naveta a inceput sa nu mai raspunda comenzilor in mod corect. Si cu toate ca provizia de oxigenul e super suficienta , simt ca nu mai pot respira. E o eroare in sistem si se cere o reconditionare.M-am trezit de dimineata si am pus piciorul in pragul navetei .Houston, we 've got a problem! Si m-am hotarat sa revin la mine, cea care eram inainte .

Trebuia insa sa aflu care era pricina.Izolarea mea de la servici ? Persoanele care ma inconjoara in viata de zi cu zi ? Si-atunci am simtit prezenta primaverii care sosise fara un anunt in prealabil. Si mi-am dat seama ca ea era vinovata pentru starea mea .Si am zambit .Si ma bucur ca doar aceasta e cauza.Cititi si voi despre astenia de primavara.

Primavara

Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,

Şi-n cuibul meu a poposit pe rând

Şi porumbelul alb, şi vulturul flămând,

Şi soarele, şi vântul, şi tăcerea-adâncă.

 ……………………………………………..

Covor de frunze netede şi moi

Aştern în cuib şi-l primenesc cu cer,

Apoi cobor perdele de mister

Pe farmecul enigmei celei noi.

Şi-aşa, adăpostit de vânt şi soare,

Căminul sufletului meu deschis

Aşteaptă solul ultimului vis,

Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.

Claudia Millian-Minulescu




Ludovico Einaudi - Primavera

Transparent

Mai nou , pe wishlist-ul meu au aparut doua produse :

• o vaza din sticla transparenta

• pahare de cocktail

De ce ? Pentru ca vaza sa lase doar florilor frumusetea care uneori imi pare ca e rapita de culoarea si designul recipientului in care le punem ; pahare pentru ca am vazut de curand vreo doua filme in care se savurau cocktailuri de mi s-a facut subit pofta (intre paranteze fiind mentionat : ati observat cat de sic sunt doamnele cand beau din astfel de pahare ? ).Ei bine, imi ramane doar sa caut retete de cocktailuri pentru ca nu stiu sa prepar nici unul si sa gasesc doritoare sa le deguste cu mine .

Raman de moda veche

Pentru mine, ziua de 8 martie ramane asa cum o stiu eu din clasele primare : ziua in care sarbatorita este cea care m-a adus pe lume, care a avut grija de mine si m-a crescut frumos .Ziua in care nu uit sa ii duc flori si sa ii spun :"La multi ani ,mami !"

De cand cu democratia asta , Ziua mamei s-a transformat insa intr-o altfel de zi iar petrecerea ei se face intr-un mod pe care eu nu-l inteleg : unele doamne si domnisoare rezerva locuri la restaurante sau cluburi, asigurandu-se ca vor avea parte si de un spectacol de striptease masculin.
De ce mi-as dori eu sa vad barbatii altora dezbracati ? M-am saturat de ce am acasa ?Ma rog,eu nu sunt casatorita si sa zicem ca as avea voie :p. Sa zicem si ca inteleg ideea ca o data pe an femeile vor sa se distreze fara sotii lor , sa se amuze si sa fie incantate ca cineva danseaza pentru ele. Dar ce inseamna dans ? Eu as opta pentru un show bine pus la punct (muzica , coregrafie , sincronizare ) al unei trupe de barbati (ca doar e special pentru doamne ), fara sa fie insa nevoie sa se dezbrace nimeni . Acum doi ani cand am organizat pentru colegele mele o masa din partea firmei ,la restaurantul respectiv au venit si striperi .Dar se pare ca baietii astia inteleg altfel ideea de a face spectacol .De ce m-ar atrage asa ceva? De ce sa-mi danseze mie imi poala un barbat ? De ce m-as lasa antrenata in jocul lui? Ca sa ce ?
A nu se intelege ca judec pe cineva .Aceasta este parerea mea personala si nu trebuie sa se supere nimeni ca eu nu agreez o astfel de distractie.Fiecare e liber sa faca ce pofteste .
Si-apoi ,daca ar gandi toate femeile ca mine ar ramane striperii fara slujbe :p.

Pe foarte scurt

SUNT ambitioasa

AŞ VREA sa pot avea mai mult timp sa pot face ceea ce-mi propun

PĂSTREZ bilete de la opera ,teatru ,programul concertelor, frunze uscate ,caiete din copilarie si jurnale de adolescenta

MI-AŞ FI DORIT sa am talent sa pot picta sau scrie poezii

NU ÎMI PLACE cand descopar oameni prefacuti

MĂ TEM si eu ca orisicine dar mai bine nu spun ca nu vreau sa (ma /mai ) intristez

AUD deseori muzica chiar daca ea nu exista

ÎMI PARE RĂU ca o mai fac si eu cateodata nesarata dar nimeni nu e perfect ,nu?

ÎMI PLAC freziile ,margaritarele, muzica clasica , lucrurile vechi , ploaia

NU SUNT razbunatoare

DANSEZ prin casa dis de dimineata sau dupa servici gasind in asta o relaxare , prin casele prietenilor de zici ca sunt platita sa inviorez atmosfera si mai rar prin cluburi –le las dragutelor de 16 ani partea asta

NICIODATĂ sa nu spui niciodata !

RAR gatesc

PLÂNG si cand sunt prea entuziasmata

NU SUNT ÎNTOTDEAUNA deschisa schimbarilor

NU ÎMI PLACE DE MINE cand sunt bosumflata

SUNT CONFUZA cand observ la unele persoane schimbari bruste de atitudine ,contrare cu ceea ce incercau sa sustina anterior

AM NEVOIE de intelegere si liniste

AR TREBUI sa ne rugam in fiecare zi Domnului si sa nu ne pierdem niciodata speranta .

Aceasta e o leapsa primita de la Corinne -care a transformat raspunsurile in unele muzicale.La mine leapsa e cu autoservire.

2 martie

A trecut un an de cand el nu mai e cu noi dar il simt de parca ar fi fost o vesnicie. Zilele astea insa am rememorat fara voia mea trairi , momente asa cum s-au petrecut de parca s-au mai intamplat o data.

M-am revazut cu el la urgente impreuna cu fratii mei , incapabili sa ii alinam durerea , nestiind ce sa ii spunem cand ne-a intrebat de ce doctorii il trimit acasa si de ce nu ii dau un tratament, de ce nu il interneaza.
Am strabatut inca o data acelasi drum de intoarcere catre casa care a fost un calvar , deznadajduiti , cuprinsi de sentimentul ca totul e pierdut si noi nu putem schimba nimic ,apoi incurajandu-ne cu gandul ca poate a doua zi Marius se va duce la Bucuresti unde cineva ii va da medicamente inventate peste noapte care il vor pastra pe el pentru noi .
Am stat iar langa el , abia ghicindu-i cuvintele ,i-am simtit mana calda mangaindu-mi fata si i-am revazut privirea sfarsita .Am resimtit momentul in care dupa o zi stat la capataiul lui , mi-am dat seama ca drumul lui se opreste aici ; ca cel care fusese tatal meu cel bun avea sa ne paraseasca pentru totdeauna ; am refuzat sa accept si m-am incapatanat sa sper ca el se va face bine.
I-am citit din nou din cartea de rugaciuni si am pus candela si icoana in camera lui. Dar parca Domnul nostru nu mai voia sa ma auda , ca si cum rugamintile si lacrimile mele erau in zadar - el tot ar fi plecat.
Am intrat iar la cumnata mea in camera .Aici totul parea atat de frumos iar Flavius cel dragalas ma privea cu ochisorii lui migdalati .Si am auzit din nou prin perete gemetele tatalui meu si cu greu am putut adormi.
M-am zbatut din nou ,trecand de la o stare la alta – cand crezand din tot sufletul ca se va insanatosi , cand pierzand orice speranta. Si cand am inteles ca nu mai e cale de intoarcere si el nu mai poate fi salvat ,am plans si l-am implorat pe bunul Dumnezeu sa se indure si sa il ia la El ca sa nu se mai chinuie atat.
Am trecut fara vrere prin clipele alea cand am urat pe toata lumea …pe asistenta care nu mai venise , pe doctorii care nu–l ajutasera si poate ca si pe Dumnezeu . Imi pierdusem bruma de curaj sa ii pun perfuzia pentru ca mi-era mila si teama sa nu il doara caci dadusem gres din prima incercare .Si mi-am dat seama cat de mica si neinsemnata sunt . Ca nu sunt nici macar cat un varf de ac ,ca toti banii din lume nu l-ar putea ajuta ,ca nu pot decat sa las totul in voia Domnului.
Mi-am amintit cum dupa o saptamana in care s-a chinuit , duminica seara ma trimisesera ai mei sa stau putin sa ma odihnesc iar Marius se dusese sa isi faca baie . Dar nu am putut sta mult. Era ca si cum voiam sa imi petrec langa el fiecare clipa pe care o mai avea de stat cu noi. Nu vazusem niciodata un om stingandu-se .Iar cel care avea sa nu mai fie era chiar tatal meu.
Si cum a vrut el Dumnezeu ca in acea clipa sa ii fim toti aproape !Nico si mami erau langa el , Marius isi facuse baie mai repede iar pe mine nu ma rabdase sufletul sa stau si sa ma odihnesc .Si i-am fost toti alaturi atunci cand si-a dat sufletul . Familia lui de aur –asa cum ii placea sa se mandreasca in lume.
M-am vazut stand in genunchi la picioarele lui,plagand si rugandu-L pe Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.

M-am indepartat apoi .M-am vazut ghemuita jos, langa canapea ,cu genunchii la gura , urmarind ca intr-un film tot ce se petrece in jurul meu .Nu am simtit nimic. Nu am plans.M -am uitat la oamenii astia care se agitau prin casa noastra.L-am privit pe fratele meu care de acum ramasese barbatul casei ,facand lista de cumparaturi cu multa grija sa nu uite nimic. Mi-am dat seama ca pe mine n-ar trebui sa se bazeze nimeni in acest moment.Am plutit asa in deriva iar dupa trei saptamani cand parca m-am trezit , am realizat ca nu mai este si a durut groaznic.

Ar trebui sa simt zilele astea ca vine primavara . Ar trebui sa dau uitarii astfel de momente si as vrea sa nu mi-l mai amintesc zacand neputincios.Dar numai de ne-am putea alege amintirile …

Imi vin in minte acum garoafele portocalii atat de parfumate pe care mi le-a adus de ziua mea cand eram micuta. Imi amintesc cum batea ritmul muzicii pe bordul masinii mele atunci cand voia “sa iesim in décor” si cum dadea cate o reprezentatie de cantat la tobe pe cand stateam la curte .Cum facea o mancare delicioasa reusind s-o intreaca pe mami cateodata , cum ne prapadeam de ras cu istorisirile lui din copilarie.
Despre cati oameni se spune atunci cand nu mai sunt ca s-a stins un om bland si bun ? Despre tatal meu asta s-a spus si asa stim si noi ca a fost .

Vreau sa mi-l amintesc pe taticul meu cel bun cum era el in fiecare zi cu zambetul pe buze, cum ma suna mereu la servici si nu se supara ca eu nu aveam timp sa vorbesc mai mult cu el ,cum facea glumite si era intotdeauna impaciuitor .

Asa vreau sa imi ramana in ganduri.Si astfel de momente frumoase as vrea sa imi amintesc .
Pana cand ne vom revedea.