Mai rarut ,ca-i mai dragut

M-am trezit joi fara internet acasa . Primul gand a fost ca e vreo defectiune asa ca nu m-am impacientat . Am scos cardul si am incercat din nou . Cum nu se facuse nici o modificare, am restartat laptopul.Nu a mers si am reluat procedura. Nimic. Am inceput sa ma enervez . Ma vedeam deja joi seara , pedepsita sa stau in tovarasia racelii cu care m-am pricopsit , fara blog, fara youtube ,fara trilulilu, fara google .

Am inceput sa dau din colt in colt plina de neliniste .Ca un fumator fara de tigari ( spun prostii pentru ca nu sunt fumatoare si nu stiu stiu cum se simte un om care fumeaza mult si ramane fara tigari dar i-ati auzit cu totii cum se plang iar pentru ca zi de zi internetul e prietenul meu la servici cat si acasa si apoi vazandu-ma in prag de weekend lipsita de aceasta placere , am apelat la o astfel de comparatie ca sa se priceapa cat de greu mi-a fost) .Cei care isi petrec mare parte din timpul lor in fata monitorului probabil ca ma inteleg .Cateva secunde m-a fulgerat ideea sa dau cu laptopul de pereti ; noroc ca in cateva fractiuni de secunda m-am gandit ca mai am nevoie de el . Seara de joi mi-am petrecut-o tot incercand sa ii dau de cap dar fara izbanda.Am adormit cu nervi si cu gandul ca a doua zi o sa solutionez problema.

A doua zi insa n-am avut timp cu toata zarva de la servici .Apoi am primit un pont cum ca un vanzator de carti de anticariat fusese zarit in oras si m-am indreptat catre locul cu pricina. L-am gasit.Era frig si imi inghetau mainile incercand sa caut ce ma interesa si nu ma puteam hotara ,ca un copil pe care il lasi in mijlocul multor jucarii si le-ar voi pe toate.M-am intors acasa foarte bucuroasa carand o sacosa plina de carti.Am intrat sa verific totusi daca nu se intamplase vreo schimbare cu internetul meu .N-am avut noroc.Abia pe seara am aflat cauza.Asa ca am petrecut un weekend fara internet , rezistand catorva porniri de a ma deplasa la verisoara mea sa imi verific mesajele si sa dau o raita pe blog asa , de control.

Abia luni la servici m-am mai putut intalni cu el.Blogul era tot acolo ,nu fugise nicaieri si cum e copia vietii mele asteapta cumintel o noua postare fara sa ma zoreasca ; site-ul filarmonicii mi se pare inutil de accesat(saptamana trecuta afisa in program concertul meu preferat al lui Beethoven dar cand am ajuns in timpul primei parti , fugita de la servici si cat p-aci sa deranjez o sala intreaga cu tusea mea , am avut neplacuta surpriza sa vad/aud ca fusese inlocuit cu Brahms); casuta de pe yahoo era aglomerata cu emailuri din alea cu filmulete si glumite pe care mi-e intotdeuana lene sa le descarc dar le salvez totusi intr-un folder in eventualitatea unor vremuri plictisitoare in care ele isi vor gasi rostul.

Sunt inca in proces de "dez-internetizare" . Si imi petrec timpul altfel .Mi-am aranjat cartile si cd-urile de muzica clasica si mi-am ingrijit plantele . N-am facut nici un demers pentru a-mi recupera internetul acasa.Fac experimente pe mine sa vad cat pot rezista. Si pana una-alta ma duc sa vad de ce tot sufera tanarul asta Werther.