Nu , nu in Tibet ci aici la Ploiesti !
2 octombrie .
Am scris data asta ieri de multe ori si nu imi puteam da seama ce-mi spune, de ce imi este atat de cunoscuta si importanta , cu ce m-a marcat .... Insa m-am luat cu treaba si am uitat sa ma mai gandesc .
Abia astazi am facut click : pe data de 2 octombrie 2000 mi s-a facut contract la firma .Asta inseamna ca am implinit 7 ani de cand lucrez aici !
2octombrie .
Ziua in care viata mea se schimba complet .
Privind in urma, nici nu realizez cand a trecut timpul si parca am si uitat :
-cum imi era teama sa raspund la telefon de parca ma musca receptorul
- cum eram in fabrica numai eu si masinile de cusut si tresaream cand le auzeam trosnind
-cum trageam cate o liniuta pe hartie cand sunau persoane pentru interviu pentru angajare (am renuntat la acest sport cand am numarat o suta de liniute ! )
-cum nu cunosteam nici un termen tehnic si ,,furam " de la altii traducerile .Nu invatasem in scoala cum se spune in engleza tiv, surjat, betelie, agatatori...
- cum ma trezeam la 5 dimineata ( fie iarna,fie vara ) si schimbam 2 masini ca sa ajung la servici
- cum stateam langa camion la descarcat si imi notam fiecare rola( cu metraj , design no. ) si apoi iar langa camion sa numar produsele finite.De multe ori aceasta operatiune dura pana la vreo 2 dimineata iar a doua zi ma prezentam fresh la program la 7.15 ca sa fac rapoarte
- cum altii faceau greseli dar eu trageam ponoasele .Dupa ce se tipa la mine , ma duceam la baie , dadeam apa la soricei apoi ma intorceam si ma incapatanam sa rezist .
- cum explicam muncitorilor ce sa faca dar cand verificam descopeream ca fac tot ce vor ei .Si atunci ma inarmam cu rabdare si o luam iar de la capat ..
-cum intrebam si imi notam de fiecare data cand auzeam ceva nou care avea legatura cu munca pe care trebuia s-o fac
-cum ne-am mobilizat intr-o zi de sambata atunci cand am aflat ca furtuna ne-a desprins acoperisul si ne-am apucat de carat role si scos apa din fabrica si birouri
- cum ii ajutam pe cei de la ambalat cu toate ca nu eram obligata sa fac lucrul asta .Nu mi-a fost niciodata jena sa muncesc cot la cot cu ei.
Iar toate lucrurile astea m-au ajutat .
Si uite asa , zi dupa zi am devenit asa cum spune englezul ,,workoholic".
Am avut si momente dificile cand mi se parea ca ma lupt cu morile de vant dar m-am ambitionat si nu am renuntat !Am prins totul din mers, am invatat din greseli si ...am reusit !
Nu m-a pus nimeni intr-un scaun directorial . Am luat totul de la zero .Si a fost bine pentru ca azi,cand dau instructiuni altora , stiu clar despre ce vorbesc.Been there , done that !
Motto-ul meu : munca facuta repede si bine ! Pentru ca asa am fost invatata si asa m-am obisnuit .Caci atunci cand seful meu imi cerea o situatie iar eu il intrebam cand are nevoie de ea , el imi raspundea :,,yesterday " !
Nu ar fi corect daca n-as mentiona faptul ca si firma a apreciat eforturile noastre : petreceri de Craciun ,vacante de neuitat .
Totusi propun ca pe viitor firma sa deconteze :
- vopseaua de par Loreal Casting( fara amoniac) care nu lasa vizibil nici un fir alb
- pastilele Calmogen
-eventualele vizite la psihiatru
-batoanele anti-cearcan
Acum ma opresc putin din vartejul problemelor, las deoparte telefone,faxuri ,mailuri ....
ma uit in urma si-mi spun : I DID WELL !
La multi ani imi doresc si nervi de otel !
P.S . Azi avem 2815 angajati
2 comentarii:
La multi ani! iti spun si eu (cu doua zile intarziere ce-i drept), si fie ca in anii care vor urma sa ai tot mai multe satisfactii, si tot mai putine neplaceri.
Multumesc,E . Niciodata nu-i prea tarziu!
Trimiteți un comentariu