Ca să nu existe confuzii

Când întrebi pe cineva cum trăieşte sau cum şi-ar dori să trăiască, de multe ori primeşti raspunsul: normal. Dar acum depinde ce întelege fiecare prin normalitate. Stiu persoane care sunt milionare in euro şi parcă nu se mai satură să alerge după bani iar viaţa de huzur pe care o duc li se pare firească. Acestea uită de zilele de naştere ale apropiaţilor, nu mai sunt încântate de nici un cadou, trăiesc la un nivel pe care mulţi dintre noi nu îl putem concepe, cu foarte mult peste ceea ce eu consider o viaţă îndestulătoare. Şi cunosc persoane care sunt mulţumite că au ce pune pe masă copiilor. Locuiesc într-o casă din chirpici, fără curent electric dar au bun simţ şi respect. Oameni cu frică de Dumnezeu. El a scris până acum două cărţi cu subiect religios şi îşi beau în doi cafeaua din ceşcuţele ciobite, lăsată pe plita sobei să nu se răcească. 

 Cum mi-aş dori eu să fie viaţa mea? Care sunt expectaţiile sau visele mele?

• să îmi pot permite în fiecare vară, după jumătate de an de muncă, un concediu cu familia mea (sot +copil/copii) în străinătate. Asta până când turismul în ţara noastră o să fie pe drumul cel bun

• să-mi dea mâna să ies câteodată la cină în oraş

• să pot găti măcar o dată pe săptămână ceva deosebit (întelegând prin asta de pildă fructe de mare nu mâncare de mazăre)

• să am posibilitatea financiară de a sărbători întotdeauna ziua de naştere a soţului şi a copilului. Aşa am fost obişnuiţi noi de când eram mici şi aşa vreau să continui. Ziua de naştere a unei persoane ar trebui să fie cea mai specială. E ziua în care ai venit pe lume şi ar trebui să te bucuri.

• să nu treacă vreun an în care să motivez lipsa bradului de Crăciun pentru copii şi a micilor cadouri prin lipsa banilor.

• să îmi pot păstra plăcerea de suflet mergând in fiecare joi la concertele de la filarmonică

• să îmi rămană resurse pentru a putea merge la Operă măcar o dată la două luni ( e un punct separat deoarece implică o cheltuială mai mare: benzină, bilete, în plus dacă ţi se face foame parcă nu se cade să combini rafinamentul cu McDonalds).

• să îmi pot continua lecţiile de pian şi în speranţa că unul dintre copii va fi atras de muzică nu va fi nevoie de o altă investiţie pentru instrument şi lecţii suplimentare acasă

• să putem merge măcar o dată la două săptămâni la munte cu o maşină care să nu consume prea mult.

• aş îndrăzni să îmi doresc şi un tratament facial de întreţinere (măcar o dată la două luni- sunt unele lucruri pe care chiar nu le poţi face acasă)

• insist pe biblioteca pentru copiii mei pe care eu nu am avut-o din lipsa banilor (fapt care nu m-a împiedicat totuşi să merg la împrumut sau sala de lectură) dar deja am început să achizionez cărţi de pe-acum pentru ei

Tot ce am înşirat aici ar putea fi trecut la ,,opţionale "cu toate că nu îmi par foarte greu de realizat . 

Ce ar fi însă o condiţie? De ce e neapărat nevoie într-o relaţie? De întelegere, iubire, respect. 

Dacă le ai pe acestea, toate celelalte pot veni de la sine sau mai elimini pe parcurs. Numai să găseşti armonia de cuplu şi un drum comun. 

N-am mania telefoanelor ultimul răcnet, nu îmi fac manechiură scumpă, nu mă vopsesc la salon, nu îmi ard pielea la solar, n-am apucături de a-mi achiziţiona ultima fiţă de cizme lungi ca să fiu în trend . Recunosc ca intre cei patru pereţi ai mei, când sunt doar eu cu mine, îmi place să mă coconesc. Îmi pregătesc cafeaua şi îmi pun ceaşca pe farfurioara pe care am aranjat în prealabil un şerveţel. Însă nu am aceleaşi pretenţii dacă vin la tine în vizită şi te-am prins cu vasele nespălate. Mă multumesc şi cu un pahar de unică folosintă (pe care ştiu că l-ai folosit de mai multe ori) dar măcar să fie curat. 

 Arată a anunţ de matrimoniale postarea mea ? Sunt doleanţele mele colosale ori simple ? Sunt sentenţioase ori acceptabile? 

Către ce tindeţi voi ? Care e normalitatea voastră ? 

 P.S. Nico a zis că şi-ar dori ca acest Revelion să îl facă în afară . I-am răspuns că putem ieşi din apartament la 12 noaptea. Ca să pună paie pe foc mami ne-a amintit că într-un an ne-am urcat ca nebunii pe bloc la trecerea dintre ani. Am putea repeta figura şi acum doar ca să-i îndeplinim dorinţa :p.